Cine merge la terapie? Ce se întâmplă acolo? Ce presupune psihoterapia? Cum știi că ai întâlnit un psiholog potrivit pentru tine? Despre acestea și multe altele vom vorbi în ediția de astăzi a podcast-ului Echilibru pentru Suflet. Pentru o exprimare cât mai ușor de înțeles, voi folosi interșanjabil termenii de psiholog, terapeut, psihoterapeut pentru a face referire la specialist și consiliere, terapie, psihoterapie pentru serviciile pe care acesta le oferă în domeniul sănătății mintale.

Situațiile de viață sunt complexe, iar uneori sunt dificil de gestionat de unul singur. Câteodată, nu mai știm ce vrem de la viață, nu mai știm ce simțim, nu înțelegem ce ni se întâmplă. Avem nevoie de încă o pereche de ochi pentru a vedea mai clar. Așa începe, de cele mai multe ori, povestea unei persoane care vine la psiholog.

Sunt de părere că decizia de a veni la psihoterapie este un act de curaj. Psihoterapia nu înseamnă doar să recunosc că nu mă mai descurc singur, ci și ce urmează după asta: întind mâna, cineva o prinde, mă ridic cu ajutorul lui, ne uităm împreună de ce am căzut și învăț cum să evit, ce pot să fac pe viitor pentru a nu mai ajunge în aceeași situație.

Să mergi la psiholog, să faci psihoterapie presupune, în primul rând, să lucrezi tu cu tine, terapeutul fiind doar un ghid pe cărările vieții tale. Dacă ai început o terapie, înseamnă că te-ai decis să îți aloci timp și resurse, împreună cu psihologul, pentru a îmbunătăți ceva în viața ta. Teoretic, se poate și fără terapie, dar necesită mult mai mult efort. E ca și cum ai reinventa roata. Cam complicat, nu? Dar sigur, nu imposibil.

Terapia începe chiar înainte de prima întâlnire cu psihologul

Știați că… terapia începe chiar înainte de prima întâlnire cu psihologul? Ea începe atunci când îți pui întrebări legate de viața ta. Ședințele de terapie nu presupun că tu vei povesti într-una despre necazuri, iar psihologul e într-o postură pasivă, tace și ascultă, ci, din contră, ședințele sunt interactive. Ambii participanți au roluri active. Psihologul îți adresează întrebări, cu scopul de a-ți stimula gândirea și a dezvolta conștientizarea de sine. Oamenii, în general, nu sunt obișnuiți să gândească și să aleagă pentru ei înșiși, ci sunt mai degrabă obișnuiți să reacționeze față de ceilalți și față de ce se întâmplă în jur. Psihologul nu oferă sfaturi, dar te ajută să-ți dai seama ce simți, ce gândești, iar prin acest stil, colaborativ, îți poți găsi propriile răspunsuri la dilemele pe care le ai. 5/6 De aceea se spune că psihoterapia este o călătorie interioară, căci tu știi cel mai bine ce se află în sufletul tău, rolul psihologului fiind acela de a te ghida. Psihoterapia implică, pe de o parte, efort și motivație din partea celui care cere ajutorul, și pe de altă parte, empatie, suport și competență din partea psihologului.


Terapia nu înseamnă doar să discuți despre problemele tale, ci și să: înveți despre cum funcționează mintea ta, ce îți transmit emoțiile pe care le ai, cum să le folosești mai bine, cum să-ți dezvolți strategii de a face mai bine față situațiilor care ție ți se par stresante, în terapie îți dezvolți conștientizarea de sine în ceea ce privește tiparele tale de gândire, de relaționare și de comportament și să îți ajustezi răspunsurile emoționale la ce-ți aduce viața.

Psihoterapia nu înseamnă doar discuții și acea ședință săptămânală, ci și ceea ce faci între ședințele programate, de aceea este în beneficiul tău să te angajezi pe deplin în propriul proces.

A merge la psiholog înseamnă nu doar respectarea programării ședințelor și punctualitate, ci și dedicare pe parcursul procesului: deseori vei avea de făcut lucruri de la o ședință la alta. Noi, psihologii, le numim teme de casă, dar nu sunt ca acelea de la școală, ci sunt diverse sarcini, exerciții, activități prin care să continui în viața ta ceea ce ai discutat cu psihologul în cadrul ședinței. Psihoterapia nu înseamnă doar discuții și acea ședință săptămânală, ci și ceea ce faci între ședințele programate, de aceea este în beneficiul tău să te angajezi pe deplin în propriul proces. La urma urmei, contează să ai schimbări în viața ta de zi cu zi, nu doar în acea ședință săptămânală. Devine esențial să pui în practică toate aceste recomandări pentru a face efectiv schimbări în viața ta. În cadrul procesului psihoterapeutic, întreaga discuție se va coagula în jurul tău și al vieții tale. Indiferent cine este sursa situațiilor neplăcute prin care treci, nu se poate face psihoterapie cu cineva care nu este de față, în cabinet. De aceea, accentul cade pe a dezvolta strategii pentru a face TU schimbările de care ai nevoie. Iar pentru asta, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poți face în cabinet este să fii sincer, deschis și angajat în munca cu tine însuți.

O permanentă curiozitate este: Ce se întâmplă în prima ședință?

Prima ședință este întotdeauna una de cunoaștere, de explorare, de formare a legăturii, din partea ambelor persoane. Nu se rezolvă probleme în prima ședință, ci mai degrabă se înțelege modul în care s-a ajuns aici. Orice psihoterapie sau consiliere psihologică se realizează pe parcursul a mai multor ședințe, fiind un proces. De multe ori, persoana care apelează la serviciile psihologice se află într-un blocaj, într-un impas. De aceea, este util să explorăm și cauzele, dar și soluțiile. Astfel, se pot preveni eventuale alte situații de acest gen. Avantajul psihoterapiei este că e utilă atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

De obicei, primele ședințe sunt destinate evaluării psihologice, care se poate realiza folosind mai multe metode, tehnici, printre care: interviul, completarea unor chestionare, teste, diverse jocuri dacă vorbim despre terapia copilului. Metodele de evaluare depind de formarea psihoterapeutică a psihologului și de stilul personal al acestuia. De obicei, psihoterapeutul își va nota câteva date relevante despre tine și eventual la final, face o sumarizare a problematicii prezentate. Însă, fiecare psihoterapeut are o abordare proprie a evaluării, care poate fi foarte diferită. Știm cu toții că subiectele abordate la cabinet sunt sensibile, astfel că sunt tratate cu blândețe, respectând confidențialitatea.

E important să răspunzi cât mai sincer și deschis la întrebări. Nu există răspunsuri corecte așteptate de psihoterapeut.

De exemplu, evaluarea psihologică presupune identificarea unor evenimente din viața persoanei care ar fi putut genera efecte în timp. Practic, se vrea a se răspunde la întrebări precum: care sunt problemele tale, cum au apărut acestea și ce se poate face pentru a le remedia. Se stabilesc care sunt așteptările tale cu privire la aceste ședințe, ce obiective și ai, ce ți-ai dori să realizezi în aceste întâlniti, iar psihologul îți poate explica dacă acestea sunt realiste sau nu și ce se poate face mai departe, care este frecvența ședințelor… Bineînțeles, poți întreba orice legat de terapia care urmează să înceapă sau de modul in care vor decurge ședințele.

Nu e cazul de o pregătire specială înainte de prima ședință. E important să răspunzi cât mai sincer și deschis la întrebări. Nu există răspunsuri corecte așteptate de psihoterapeut. Noi, psihologii, știm că unele subiecte sunt sensibile. Este în regulă dacă nu ești pregătit să le discuți de la prima ședință. Poți alege să răspunzi altădată. Ar fi de dorit să te simți înțeles, acceptat si ne-judecat, să te simți cât mai în largul tău, să ai senzația că poți să comunici deschis cu psihologul tău, să te simți suficient de confortabil.

Tot din prima ședință ar fi de dorit să se simtă și compatibilitatea, dacă aceasta există, deși sunt și situații în care poate e nevoie de mai multe întâlniri. Compatibilitatea aceasta e cu dublu sens: psihoterapeutul să simtă că înțelege suficient de bine persoana și problemele acesteia, iar persoana să simtă că este înțeleasă suficient de bine de către psihoterapeut.

Un indicator bun al unei prime ședințe reușite este dacă, la finalul acesteia, tu pleci mai încurajat și cu mai multă speranță, ca și cum ai simțit că ai ajuns într-un loc în care se poate face ceva în legătură cu dificultățile tale.

Oare terapia mă va ajuta cu adevărat?

În mințile multora este întrebarea: „Oare terapia mă va ajuta cu adevărat?”. Succesul unei terapii depinde de câțiva factori, printre care: tehnicile folosite, determinarea persoanei de a face schimbări și așteptările pe care le are, relația terapeutică, fiecare dintre acestea având o contribuție diferită. De exemplu, relația terapeutică are o pondere de 30% în succesul unei terapii, în timp ce tehnicile folosite au o pondere de 15%.

De ce contează atât de mult relația terapeutică? Pentru că prin ea se stabilește un model sănătos, securizant, de relaționare. Ea are un rol atât educativ, cât și vindecător. Relația terapeutică e o relație în care se aplică aceleași reguli nescrise ca în orice altă relație apropiată, autentică: ambii participanți e nevoie să vină la întâlniri, să fie prezenți, să investească energie și resurse și, mai ales, să-și asume relația. Altfel, ea nu funcționează. Relația cu psihologul se clădește ca oricare altă relație. E nevoie să îți inspire încredere, să te simți confortabil, să te simți acceptat și, mai ales, sa simți că sunteți o echipă și că munciți împreună pentru același scop. Așa cum am spus adineauri, relația terapeutică este principalul factor care influențează succesul unei terapii. Aceasta se construiește de la primele interacțiuni și asigură cadrul în care o persoană se poate dezvolta.

Caută până vei găsi pe cineva potrivit pentru tine și vei obține și rezultatele dorite.

Există un terapeut potrivit pentru fiecare persoană și este în regulă să cunoști mai mulți psihologi până când găsești pe cineva potrivit pentru tine. Uneori, s-ar putea ca recomandările pe care le primim să nu ni se potrivească așa cum ne-am aștepta deoarece pot să difere compatibilitatea, relația terapeutică și metodele de lucru. Și relația terapeutică, așa ca toate celelalte relații din viața noastră, uneori trebuie căutată pentru a o găsi pe cea care ni se potrivește. Caută până vei găsi pe cineva potrivit pentru tine și vei obține și rezultatele dorite. Iar dacă ai găsit din prima, cu atât mai bine!

Revin puțin la întrebarea „Oare psihoterapia mă va ajuta?” ca să aduc în atenție cât de mult contează disponibilitatea ta de a fi angajat în acest proces terapeutic. Uneori nu va fi ușor, și este de așteptat să fie așa. Mai apar și momente de criză, de confuzie, lacrimi, poate anxietate pentru că adesea, dificultățile emoționale nu au rezolvări rapide, peste noapte, însă totul face parte din proces. Pe acestea i le poți comunica psihologului, căci sunt momente prețioase dintr-un demers terapeutic. Dacă psihoterapia îți poate fi sau nu de ajutor poate fi stabilit doar în cadrul unei psihoterapii. Orice presupune un risc pe lumea asta. Absolut orice.

De ce mai contează relația terapeutică atât de mult? Pentru că, atunci când ne simțim înțeleși și acceptați exact așa cum suntem, când cineva vine înspre noi cu căldură emoțională, cu empatie, cu susținere necondiționată, suntem mai dispuși să facem ceva pentru noi, să ne angajăm în a face schimbări în viața noastră și ne este mai ușor să facem față obstacolelor.

În ceea ce privește rezolvarea dificultăților emoționale…

Pentru că fiecare persoană este diferită, nu există soluții care să funcționeze în mod sigur pentru toți. De aceea, este nevoie de răbdare, perseverență și timp pentru a apărea rezultate, și mai ales, rezultate care să se mențină în timp. Oamenii nu sunt obiecte, iar ideea că ei se pot „repara” cât ai clipi, prin soluții-miracol este, cel puțin, amăgitoare, poate chiar periculoasă.


Într-o psihoterapie eficientă se aduc la suprafață conflictele interioare, de multe ori inconștiente, ce generează vinovăție, rușine, frustrare, confuzie și aș spune, mai ales, frică. Se poate întâmpla ca, în urma unor experiențe de viață negative, să simțim că sensul identității noastre de sine este pus într-un con de umbră: nu mai știm cine suntem, ce merităm, ce vrem să facem, ce să facem. E ca și cum ne-am pierdut busola în viață. Și atunci, prin psihoterapie au loc conștientizarea și cunoașterea de sine, iar conflictul interior începe să se dizolve. Sigur, aceste lucruri le putem face și noi înșine, pe cont propriu, poate citind cărți de dezvoltare personală, ceea ce e foarte bine. Ele ajută, cu siguranță ajută, însă de cele mai multe ori nu sunt suficiente.

Ce mai facem în psihoterapie este că dăm la o parte perdeaua de mecanisme de apărare pe care le-ai exersat atât de mult timp. E timpul să fim fără măști. Aceste mecanisme de apărare sunt, cel mai adesea, inconștiente. Nu este suficient să înțelegem modul în care funcționează mintea noastră pentru a ne depăși dificultățile, e necesar să ne dăm seama și de ce funcționează așa și felul în care ea ne împiedică să intrăm în contact cu noi înșine, cu propriile emoții. Suferința emoțională face parte din procesul psihoterapeutic - Să ne așteptăm la asta. Înseamnă că se întâmplă ceea ce este necesar să se întâmple pentru a ieși din blocajul în care suntem. Înseamnă că am atins un punct sensibil, un punct ce doare, un punct ce e important pentru noi. Gândiți-vă cât de mult evităm să ne întâlnim cu aceste stări emoționale deranjante.. Cât de mult evităm să simțim rușinea care zace în noi, furia din noi, tristețea… și le acoperim cu alte emoții sau gânduri. Însă, aici, într-un mediul securizant de la cabinet și cu o persoană calificată și pregătită pentru munca emoțională, e locul cel mai potrivit pentru a explora și partea asta pe care o alungăm atât de des. Și știți de ce? Pentru că oricât de mult am ascunde aceste emoții, oricât le-am evita, le-am alunga, ele vor veni tot mai puternic asupra noastră, să ne reamintească că ele sunt aici. Până nu ne ocupăm de ele, ele nu vor pleca. Nu timpul rezolvă problemele, ci felul în care NOI folosim acest timp.

Însă, aici, într-un mediul securizant de la cabinet și cu o persoană calificată și pregătită pentru munca emoțională, e locul cel mai potrivit pentru a explora.

Așadar, pe parcursul ședințelor de terapie, ies la suprafață anumite aspecte neplăcute, surprinzătoare despre noi înșine, aspecte de care, poate, habar n-am avut că sunt acolo… Psihoterapia este o muncă din aproape în aproape care se schimbă odată cu persoana aflată în terapie. Fiecare persoană este unică în nevoile, dorințele ei, iar un manual universal nu există.

Unii vin la psiholog pentru că vor să-și gestioneze mai bine stresul de la locul de muncă, pentru că se îngrijorează foarte mult în legătură cu diverse lucruri despre care cred ei că nu ar trebui să se îngrijoreze atât de mult, pentru că se simt deprimați și lipsiți de motivație, alții vor să înțeleagă motivațiile pentru care lucrurile s-au așezat în acest fel în viața lor. Unii vor să se cunoască pe sine și să-și trăiască viața mai fericit, iar alții vor doar să-și înțeleagă dificultățile, fără a se angaja într-o schimbare efectivă. Nu există un moment greșit de a veni la psiholog sau un motiv „aiurea” pentru care a face asta. Nu trebuie să fie nimic „greșit” sau în neregulă cu viața ta ca să mergi la terapie. Contează să fie ceva important pentru tine.

De aceea, eu recomand ca înainte să apelați la psihoterapie, să vă răspundeți la următoarele întrebări: Ce mi-aș dori de la psihoterapeutul meu? Cum mi-ar plăcea ca el să fie? Cum mi-aș dori ca el să mă ajute? Ce mi-aș dori să rezolv în această terapie? Care sunt obiectivele mele? Care este motivația mea? De ce e important să merg acum la terapie și să nu mai amân?

Psihoterapia, de orice fel, nu este un panaceu universal, dar cu siguranță se pot realiza multe schimbări cu ajutorul ei.


Cum îi convingem pe alții să meargă la psiholog? Cred ca terapia trebuie să fie o alegere personală, care nu poate fi impusă, iar dacă oamenii aleg să nu meargă la terapie e decizia lor și are nevoie să fie respectată. Cu siguranță au niște motive pentru a nu face acest lucru, încă: poate nu sunt pregătiți, poate e prea scump și dificil, inconfortabil uneori, iar momentan nu sunt dispuși să-și asume aceste chestiuni.

Tu poți alege doar pentru tine. Cei din jur vor apela la terapie atunci când vor dori, când vor simți ei. Este o alegere personală pentru fiecare persoana în parte.

Am tot vorbit despre ce se întâmplă la psiholog, dar consider necesar să clarific și ce NU se întâmplă pentru a regla așteptările pe care le poți avea de la un psiholog:

  • Nu se rezolvă problemele din prima ședință, dar prima ședință este deja primul pas făcut spre rezolvare.
  • Psihologul NU prescrie medicamente (decât dacă e și medic psihiatru)
  • Psihologul nu oferă sfaturi și nu citește gândurile tale (deși, uneori le poate intui)
  • Psihologul nu are „darul” de a concluziona care decizie este cea mai potrivită pentru tine. Te ajută să iei TU decizia și te susține mai departe, indiferent de ce alegi.
  • Psihologul nu „te vindecă”. Și, dacă tot am adus vorba, nimeni nu „te” vindecă. Doar tu poți face asta, prin variate modalități. Psihoterapia este una dintre ele.
  • Psihoterapia nu schimbă trecutul, dar te ajută să îl privești cu alți ochi. Te ajută să îl vezi fără să mai suferi atât de mult când îți aduci aminte de anumite experiențe și, mai ales, te ajută să speri din nou, să visezi și să îți construiești un viitor așa cum îți dorești.

Cred că un psihoterapeut poate fi un ghid de nădejde în redescoperirea de sine, fiind o persoană care este acolo pentru tine și îți oferă sprijinul de care (poate) nu ai avut parte. Niciodată nu e prea târziu să îți propui ca ceva să se schimbe în viața ta. Poate este nevoie de puțin curaj să ieși din zona de confort și poate să renunți la unele prejudecăți legate de terapie. Dacă până acum ai încercat anumite lucruri și nu a mers, poate că e timpul să abordezi lucrurile în mod diferit, iar astfel și rezultatele vor fi altele.

Aș vrea să accentuez faptul că cei care se consultă cu un psiholog sunt, de cele mai multe ori, cei care au curaj să își confrunte dificultățile și rănile sufletești. A ne plânge că n-am primit o mână de cărți suficient de bună în viață, nu ne va duce nicăieri. Mâna cu care ne-am născut, cu plusuri și cu minusuri, este cea pe care trebuie să o jucăm și să o punem în valoare cât mai bine. Viața umană este limitată și aceasta este provocarea fundamentală cu care trebuie să ne confruntăm.

Timpul pe care îl avem în această viață este limitat, așa că de ce să nu ne trăim viața altfel, mai bine, când avem oportunitatea de a face acest lucru?

A merge la terapie nu este un semn de slăbiciune sau neputință, dimpotrivă, este o conștientizare și o deschidere spre resursele interioare, spre adevărata putere, spre echilibru.

Uneori biletul către schimbare e atât de aproape de noi, trebuie doar să îl luăm și să ne urnim pe calea schimbării.