Cei mai mulți dintre noi oferim sfaturi cu intenții bune. Și, din moment ce vrem să ajutăm, pare că nu facem niciun rău, nu-i așa? Ei bine, nu. Astăzi vom explora mai multe motive pentru care oamenii nu au nevoie de sfaturi necerute, cum afectează acestea relațiile noastre și ce poți face tu ca să oferi sfaturi atunci când e nevoie de ele.

Să oferim sfaturi este ceva natural pentru noi, oamenii. E ca instinct de salvator. Ne simțim bine atunci când o facem. Suntem programați social să ne împărtășim experiențe, povești, ce vine la pachet și cu abilitatea de a ajuta și de a genera schimbări pentru ceilalți. Atunci când un prieten, partener sau un membru al familiei vine la noi cu o problemă, ne este natural să sărim în ajutor, să consolăm, să dăm sfaturi, ba chiar credem că asta este ceea ce TREBUIE să facem, că asta se așteaptă de la noi. Astfel, avem ocazia să-i arătăm cunoștințele, să-i împărtășim din înțelepciunea noastră sau, pur și simplu, să-i fim alături.

De ce ar dori cineva să-i ajute pe cei care par să aibă nevoie? Pe lângă faptul că este natural, am învățat că este și nobil, înălțător, pare altruist. Persoana crede că este cumva mai bună decât ceilalți pentru că îi ajută. A ajuta generează emoții pozitive pentru cel care face acest gest: se simte mai entuziasmat, mai încrezător, mai binedispus. Însă, asta poate deveni o iluzie a omnipotenței, poate chiar a superiorității, a deținerii controlului.

Ce se întâmplă deseori este că avem tendința să cădem în capcana de a fi axați mai degrabă pe CUM să rezolvăm problema decât să ne dăm seama CE are persoana nevoie cu adevărat.

Mulți dintre noi avem un fel de „radar interior” care scanează în jur ceea ce ar necesita a fi reparat. Ce se întâmplă deseori este că avem tendința să cădem în capcana de a fi axați mai degrabă pe CUM să rezolvăm problema decât să ne dăm seama CE are persoana nevoie cu adevărat, adică să fim conectați la realitatea din fața noastră. Și atunci ce se întâmplă este că persoana dă semne clare că nu vrea să se schimbe, că nu are nevoie de ce-i spunem noi, dar noi continuăm să facem acest lucru.

Ne atașăm mai degrabă de ideea de a-l ajuta pe celălalt decât avem deschiderea să-l vedem așa cum este. Dacă am face acest lucru, am vedea că celuilalt îi este „bine” așa cum este și că nu are nevoie de sfaturile noastre (chiar dacă poate suferă pe alocuri).

Deși intențiile noastre sunt bune, uneori riscăm să depășim o limită.

Având acest instinct de salvator în interiorul nostru, la primul semn când vedem că cineva e în pericol, sărim să-l ajutăm, mai ales dacă e o persoană importantă pentru noi. Însă, deși intențiile noastre sunt bune, uneori riscăm să depășim o limită, fără să ne dăm seama. E o linie fină între ajutor și un sfat oferit sub formă de reproș, pe un ton de superioritate.

Multe persoane văd sfatul ca pe o formă de atac. Nu numai că le pui la îndoială competența și eficacitatea personală, dar și propria libertate. De asemenea, sfaturile necerute afectează comunicarea și relația în sine. Ele pot duce la terminarea bruscă, agresivă a conversației pentru că cealaltă persoană se simte judecată și intră în defensivă. Din dorința noastră de a-l ajuta pe celălalt, îl putem răni. De multe ori, aceste sfaturi sunt ignorate și interpretate greșit, chiar dacă noi avem cele mai bune intenții.

Când cineva vrea să ne povestească despre ceva, cel mai probabil va vrea să fie AUZIT și VĂZUT, nu să fie ajutat imediat. E foarte probabil să se descurce și singur, iar dacă va avea nevoie de ajutor, va cere asta într-o formă sau alta. Iar dacă nu-l va cere, îl poți întreba tu.

Unii nu vor sfatul tău.

Pur și simplu nu au nevoie de sfatul tău, iar tu poți învăța să respecți asta. Dacă nu ți l-au cerut, cel mai probabil nu îl vor. Dacă ar fi avut nevoie cu adevărat de sfatul tău, te-ar fi întrebat. De multe ori, oamenii vor doar să povestească despre necazurile și supărările lor și vor să aibă pe cineva care să-i asculte. Vor doar să se descarce de ceva care le-a umplut mintea. Vor să nu se mai simtă singuri și izolați, ci ascultați. Te-ai gândit că poate ei deja știu ce să facă sau că, de fapt, nu vor să ia nicio decizie? În aceste cazuri, sfatul tău nu e bine primit, oricât de bine intenționat este. Ba chiar din contră, poate fi contra-productiv în relația voastră.

Sfaturile nesolicitate îți pot afecta relațiile. E ca și cum cealaltă persoană îți cere ceva, iar tu îi oferi constant altceva. Ea se va simți neînțeleasă și poate chiar va răci relația cu tine. Dacă oferi sfaturi doar atunci când celălalt le cere și este pregătit să le audă, recompensele sunt imense pentru că celălalt se va simți respectat, înțeles și valorizat. Până la urmă, acesta este scopul conversațiilor de calitate.

Sfatul nesolicitat subminează încrederea în propria persoană.

Atunci când noi îi spunem cuiva ce să facă sau ce ar trebui să facă, plecăm de la premisa că noi știm mai bine și că celălalt nu este capabil din punct de vedere emoțional sau intelectual să ia o decizie sau. Evident, acestea se întâmplă în mod automat, inconștient. E ca și cum am subestima propriile lui abilități și cunoștințe, deși noi nu intenționăm să facem asta. Poate mai vin acompaniate și de un mesaj de genul: „Lasă că știu eu mai bine. Oul nu învață pe găină.” Sfaturile necerute afectează încrederea de sine și antrenează îndoiala față de propriile abilități. Dacă lucrul acesta se întâmplă în mod frecvent, atunci poate dezvolta o gândire de genul: „Atunci când ceilalți sar cu tot felul de păreri despre cum ar trebui să fac, eu învăț despre mine că nu sunt capabil să fac ceva, din moment ce ceilalți tot mă sfătuiesc. Astfel, eu nu mai ajung să-mi dezvolt propria gândire, nu învăț să fac față incertitudinii și să-mi dau seama care sunt cu adevărat nevoile mele - prea mult ajung să ascult ce-mi spun alții să fac”.

Sfatul vine dintr-un punct de vedere limitat.

Noi adesea ne aflăm în situația în care oferim sfaturi într-un domeniu pe care nu-l cunoaștem pe de-a întregul sau în care nu avem expertiză (cum ar fi într-un episod depresiv, o boală terminală sau slăbirea sănătoasă). Și atunci, sfatul vine numai din punctul nostru de vedere, adică din exterior, căci nu avem cum să ne punem în „papucii” celuilalt. E foarte probabil ca în aceste situații, persoana să ne povestească doar vârful iceberg-ului. Și atunci noi ce facem? Ne repezim cu sfaturi în ceea ce privește acest vârf. Dar, poate locul în care e necesar să acționăm aparține celeilalte părți a iceberg-ului, mai puțin accesibile sau discutate. Acest lucru devine contra-productiv, căci nu cunoaștem întreaga poveste. În plus, poate chiar nu este rolul nostru de a da sfaturi în aceste situații. Nu toți văd lumea în felul în care o vedem noi.

Ne place să dăm sfaturi pentru că nu noi avem de-a face cu consecințele.

Nu ești responsabil pentru acțiunile celui care ți-a ascultat sfatul. Așadar, nu ești responsabil în legătură cu consecințele acțiunii lor. Pentru tine, pare simplu, din exterior. De asemenea, nu ești tu cel care e nevoit să se confrunte cu efortul și posibilele sacrificii pentru a pune în aplicare anumite sfaturi.

Prea multe sfaturi pot duce la o îndepărtare emoțională, poate chiar la dispreț. Prea multe sfaturi nesolicitate pot genera o formă subtilă de dispreț. Chiar dacă mulți dintre noi avem intenții bune atunci când oferim sfaturi, ele pot răni cealaltă persoană. Sfaturile nesolicitate sunt considerate a fi intruzive și pot încălca anumite limite personale. Uneori, ele sunt spuse dintr-o atitudine de autoritate, de superioritate, în timp ce celălalt se simte inferior. Nimănui nu-i place să se simtă inferior, astfel că celălalt va evita această stare, în consecință, te va evita pe tine.

A oferi sfaturi nesolicitate poate fi interpretată și ca o modalitate de a controla acea persoană să facă ce vrei tu să facă și slăbește autonomia și încrederea în competența ei proprie.

Oamenilor nu le place să li se spună ce să facă.

Atunci când ni se spune ce și cum să facem, acest lucru trezește în noi defensivitatea și simțim nevoia să ne apărăm. Mai mult decât atât, nu ne place să ni se spună ce nu facem bine și că cel care ne să sfaturi știe mai bine decât noi. Dacă sfaturile sunt spuse și pe un ton mai insensibil, atunci e „pachetul perfect” pentru a trezi în noi mai multe emoții mixte, cum ar fi: confuzie (Ce ar trebui să fac?), frustrare (Dar eu chiar nu știu ce să fac și vine altul să-mi spună?), tristețe, dezamăgire (Cred că am dat semne că sunt slab, incapabil să știu ce să fac, ca și cum aș fi neajutorat.).

Sfatul nesolicitat este ineficient.

Când oferi un sfat care nu ți-a fost cerut, ce obții este ca cealaltă persoană să fie de acord cu tine, însă e foarte probabil să nu pună în aplicare ce tocmai i-ai spus și nu o ajută să învețe, să evolueze. Ba chiar mai mult, acea persoană se poate îndepărta de tine pentru că simte că nu o ajuți și, astfel, se generează și mai multe dificultăți. Atunci când cineva vine la tine cu o problemă, îți zice despre ce e vorba și se simte confuz, e normal ca și tu să simți neputință. Să reținem însă că din dorința noastră prea mare de a ajuta, îi putem răni pe oamenii din jur. Și știți ce se mai întâmplă? De multe ori, aceste sfaturi sunt ignorate și interpretate greșit, chiar dacă noi avem cele mai bune intenții la bază.

Sfaturile necerute pot fi văzute ca pe niște critici deghizate atunci când vine vorba despre propria persoană sau propriul comportament. Critica este percepută ca atac. Când cineva este criticat, instinctul său îl face să devină defensiv și atunci începe să-și justifice acțiunile în loc să le schimbe. Și, din nou, nu contează cât de bine intenționat sau cât de excelent a fost acel sfat nesolicitat, el nu va fi pus în aplicare.

Dacă lucrezi într-un domeniu în care ești nevoit să rezolvi numeroase probleme, cel mai probabil ai acest „mușchi al reparării” foarte bine dezvoltat. Însă, adu-ți aminte că regulile din cadrul familiei sau al prietenilor nu funcționează după același principiu. Dacă tot dai sfaturi soției sau copilului tău adolescent, la un moment dat nici nu te vor mai auzi, poate chiar te vor percepe ca agasant și te vor pune la distanță.

Ce facem atunci când vrem să oferim sfaturi, dar să nu fim interpretați greșit?

În primul rând, fii atent la sentimentele celelalte persoane și pune-ți întrebarea: „Oare ce simte omul din fața mea în acest moment?”. Când crezi că ai găsit răspunsul, ai grijă să îl confirmi. De exemplu, îi poți spune: „Mi se pare că te simți dezamăgit fiindcă am uitat de întâlnirea noastră”. Acest lucru îi oferă persoanei ocazia de a-ți clarifica dacă într-adevăr așa este și îi transmite ideea că asculți cu adevărat ce are de spus.

Pune întrebări care să denote preocupare. Când crezi că ai înțeles ce spune interlocutorul, verifică dacă ai înțeles bine, sub forma unei întrebări: „Uite, din câte înțeleg, tu ai vrea să verific cu tine pe parcursul zilei dacă întâlnirea noastră rămâne valabilă. Am înțeles bine? Sau e vorba de altceva?”. Ascultarea activă implică clarificarea neînțelegerilor, care îți permite să-ți confirme sau să îți corecteze percepția asupra a ceea ce spune celălalt.

Nu întrerupe.

Ai grijă să nu întrerupi persoana doar pentru a-ți spune părerea. Adeseori, aceste întreruperi pun capăt conversației, înainte să înceapă. În acest moment al conversației, obiectivul tău nu este să-l pui la punct pe celălalt, ci să-i înțelegi gândurile, sentimentele și dorințele. Dacă îl întrerupi prea devreme, s-ar putea să nu mai afli niciodată ce avea de gând să-ți spună. Dacă eu povestesc ceva, iar tu te repezești să-mi spui ce ar trebui să fac (poate mă mai și întrerupi), atunci eu mă simt neînțeles, căci nu ții cont de mine. Sfatul oferit răspunde mai degrabă nevoilor tale. Conversația devine despre tine, nu despre mine. Sprijinul real, de care am nevoie, nu mai e aici.

Nu oferi sfaturi decât dacă celălalt îți cere asta.

Cum poți face asta? Cere-i lămuriri: „Ce ai avea nevoie acum de la mine: vrei să te descarci, iar eu să te ascult, să te ajut cu punctul meu de vedere sau să-ți dau un sfat?”

Gândește-te un pic la tine. Când ai o problemă, cui ai obiceiul să-i povestești și pe cine îți vine să eviți? Noi tindem să ne îndreptăm spre cei care ne oferă spațiu decât cei care ne oferă sfaturi și păreri. De ce? Pentru că atunci când avem spațiul necesar să ne simțim liberi să ne spunem of-urile, avem spațiu să gândim și să venim cu soluții și idei. Dacă mă asculți cu adevărat, mă simt mai ușurat și deci, îmi pot mobiliza resursele interioare să mă descurc de acum încolo.

Dacă, totuși, îți vine să oferi sfaturi care nu-ți sunt cerute, poți face următoarele:

Lasă-l să-și termine ideea (chiar dacă-ți vine greu să o faci) și apoi adresează-i întrebări: „Te pot ajuta cu ceva în acest sens?”, „Îți pot fi de folos în vreun fel?”, „Pot să-ți ofer o sugestie?”. Lasă-i spațiu de gândire și de acțiune: „Spune-mi dacă ai nevoie de ajutor.”, „Dacă ai nevoie de mine, mă poți suna oricând.”

Atunci când nu ești sigur ce să faci, întreabă-te: Această persoană are nevoie de indicații? Sau doar vrea să povestească? Vreau să o ajut sau doar simt că asta trebuie să fac? Am fost chemat în ajutor? Sau m-am oferit? Prin ce vreau să-i spun, aduc un plus în viața ei?


N-aș vrea să închei fără să discutăm puțin și despre partea pozitivă a oferirii sfaturilor. Oferirea de sfaturi este și o dovadă a grijii celuilalt față de noi. Este modalitatea în care ei își arată afecțiunea și interesul în legătură cu persoana noastră. Faptul că noi nu percepem chiar la fel, este o altă poveste. Poate ceilalți chiar nu știu cum altfel să-și exprime grija față de noi, așa că ne tot spun ce și cum să facem, considerând că dacă vom face așa, vom fi mai liniștiti, mai împliniți, și deci, totul va fi în regulă din nou.

Oferirea de sfaturi mai poate fi și o alinare că dacă-ți ofer soluția și îți spun ce să faci, ne-am reîntoarce la certitudine și bunăstare, deci ar rămâne mai puține probleme de rezolvat.

Suntem tentați să gândim în locul celuilalt, crezând că știm ce e bine pentru el. Ascultarea activă înseamnă să asculți cu adevărat, fără să te lași distrat de altceva, concentrat doar pe ceea ce îți spune interlocutorul. Asta înseamnă să faci un efort să te focalizezi asupra ta și să îți lași gândurile tale de o parte pentru a fi complet disponibil pentru celălalt.

Când îl ascultăm pe celălalt, îi permitem să se asculte singur și să se audă spunând ceea ce simte. Ascultarea are un impact psihologic foarte puternic. Ea creează un climat de respect, stimă și încredere între două persoane.

În încheiere, aș vrea să readuc în prim plan faptul că pentru a fi bine primit, un sfat trebuie să îndeplinească 3 condiții: să vină de la persoana potrivită, să fie oferit într-un mod util și în contextul potrivit.