Nu toți părinții sunt capabili să aibă grijă de nevoile fizice și emoționale ale copiilor lor. În unele familii, copilul preia rolul de îngrijitor pentru a menține funcționarea familiei în ansamblu.

Dezvoltarea post-traumatică nu înseamnă negarea suferinței sau minimalizarea traumei, ci transformarea ei într-o resursă pentru viață.

Băieții și bărbații se pot confrunta cu dificultăți semnificative atât la nivel psihologic. În același timp, percepția asupra terapiei se schimbă considerabil odată ce este trăită, devenind mai deschisă, mai nuanțată și, adesea, surprinzător de valoroasă.

Tinerii trebuie să înțeleagă că bullying-ul nu este acceptat și că există moduri pozitive de a se comporta și de a rezolva conflictele. Profesorii, părinții, rudele și vecinii au un rol esențial în crearea unui mediu sigur și sprijinitor.

Toți cădem, uneori, în astfel de capcane. Nimeni nu scapă complet de ele. Însă lumea ar fi un loc mai bun dacă am învăța cu toții să le gestionăm.

Să ieși dintr-o relație toxică nu presupune doar despărțirea și încheierea relației, ci înseamnă flexibilizarea unor tipare inconștiente de gândire și relaționare (care de obicei sunt foarte adânc înrădăcinate).

Anxietatea nu se poate rezolva prin „trucuri imediate”. E ca și cum ai încerca să pui un capac pe o oală care fierbe: pentru un timp, poate părea că problema e ținută sub control, dar presiunea crește și la un moment dat, tot va da pe afară.

Atât terapia față în față, cât și terapia online au propriile avantaje și limitări. Terapia la cabinet oferă interacțiune față în față, care e posibil să ajute la construirea unei relații terapeutice mai puternice.

Despre începerea terapiei s-a tot scris, însă partea de final a terapiei e adesea învăluită în necunoscut și confuzie.