Dacă părintele are așteptări foarte mari în ceea ce privește conduita copilului său (să nu se împiedice, să nu ia note mediocre/mici, să nu greșească, să fie mai bun decât este) ajunge să pună foarte multă presiune pe acesta. 👉 Drept urmare, copilul va crește cu o stimă scăzută de sine sau fluctuantă, dependentă de părerea celor din jur și va ajunge să creadă despre sine că este o persoană incapabilă și mediocră. De asemenea, acesta va fi adultul care dacă nu va excela, se va simți respins și va consuma multă energie încercând să demonstreze contrariul.<br><br> Vreau să vă readuc aminte de cei 4 C, care sunt esențial de cultivat în relația cu copilul:<br><br> 🪴 Nevoia de a se simți capabil – cam tot ce este necesar pentru a avea succes și pentru a influența ceea ce mi se întâmplă <br><br> 🪴 Nevoia de a simți că el contează – că poate contribui în moduri semnificative și este util familiei sale și celor din jur<br><br> 🪴 Nevoia de a simți că are curaj – poate încerca lucruri noi, este rezilient și învață din greșelile sale fără frica de ridicol sau blamare <br><br> 🪴 Nevoia de a se simți conectat – este conectat la familia sa; simte că îi aparține <br><br> Copilul face cel mai bun lucru pe care îl poate face în acel moment, cu resursele pe care le are. De exemplu, dacă ar fi avut înainte o experiență în care a spart o cană, poate că ar fi fost mai atent de data aceasta și nu ar fi pus-o la marginea mesei. <br><br>
30 Sep 2022
PERSONALITATE, ANXIETATE, FERICIRE, VIAȚĂ, ABILITĂȚI, PSIHOLOG, CONSILIERE, GÂNDURI,