Emoțiile vorbesc întotdeauna despre noi. Ele sunt reflexia vieții noastre interioare. Sunt un fel de radar interior de informare despre starea noastră. Chiar dacă uneori e dificil să trăiești emoțiile pe care le simți, nu există emoții bune sau rele. Toate apar cu un motiv, toate vor să ne semnalizeze ceva, și, cel mai important este să le întâmpinăm cu acceptare și o minte deschisă.
Poate te simți nesigur când vine vorba despre ce să spui cuiva care suferă de depresie, dar e important de știut că nu trebuie să spui ceva profund sau poetic. Sunt suficiente câteva cuvinte simple, care vin dintr-o zonă de empatie și acceptare.
Un copil pedepsit devine un copil preocupat în acele momente cu stările lui de frustrare, furie, resentimente și dorințe de răzbunare. Așadar, e deprivat de oportunitatea de a învăța metode eficiente de a rezolva problemele. În consecință, el nu învață cum să gestioneze sau să prevină situații similare în viitor.
Într-un discurs profund despre tehnologie și despre putere, autorul și istoricul Yuval Noah Harari explică diferențele esențiale între fascism și naționalism - și ce impact are consolidarea datelor noastre personale pentru viitorul democrației.
Nu e ușor să ne modificăm comportamentele sau gândurile, dar este tot ce putem face. Dacă reușim să avem niște comportamente și gânduri mai satisfăcătoare, câștigăm mai multă libertate personală în acest proces numit viață. Tu cum alegi să îți modelezi viața?
Pe rând vesel și obsedant, poetul Shane Koyczan ia pulsul sentimentului de-a fi tânăr și diferit. „Până-n ziua de azi”, proza sa poetică despre intimidare, a captivat milioane, ca un video-virus (creat în stil crowd-source, de 80 de desenatori). Aici, el ne oferă o versiune glorioasă, cu o poveste de fundal și acompaniament de vioară interpretat de Hannah Epperson.
