Dacă părintele are așteptări foarte mari în ceea ce privește conduita copilului său (să nu se împiedice, să nu ia note mediocre/mici, să nu greșească, să fie mai bun decât este) ajunge să pună foarte multă presiune pe acesta. 👉 Drept urmare, copilul va crește cu o stimă scăzută de sine sau fluctuantă, dependentă de părerea celor din jur și va ajunge să creadă despre sine că este o persoană incapabilă și mediocră. De asemenea, acesta va fi adultul care dacă nu va excela, se va simți respins și va consuma multă energie încercând să demonstreze contrariul.
Vreau să vă readuc aminte de cei 4 C, care sunt esențial de cultivat în relația cu copilul:
🪴 Nevoia de a se simți capabil – cam tot ce este necesar pentru a avea succes și pentru a influența ceea ce mi se întâmplă
🪴 Nevoia de a simți că el contează – că poate contribui în moduri semnificative și este util familiei sale și celor din jur
🪴 Nevoia de a simți că are curaj – poate încerca lucruri noi, este rezilient și învață din greșelile sale fără frica de ridicol sau blamare
🪴 Nevoia de a se simți conectat – este conectat la familia sa; simte că îi aparține
Copilul face cel mai bun lucru pe care îl poate face în acel moment, cu resursele pe care le are. De exemplu, dacă ar fi avut înainte o experiență în care a spart o cană, poate că ar fi fost mai atent de data aceasta și nu ar fi pus-o la marginea mesei.
30 Sep 2022
Personalitate, Anxietate, Fericire, Viață, Abilități, Psiholog, Consiliere, Gânduri,