Vocea critică nu este ceva de „aruncat la coșul de gunoi”, ci e o voce care cere a fi integrată. Poate că nu în forma în care ea apare acum, ci ajustată, flexibilizată astfel încât să-ți fie de folos.

Cu toții vom trăi în această viață pierderea unor persoane dragi, mai devreme sau mai târziu. În acest articol mă voi adresa și la persoana a II-a căci poate tu, cititorul, lecturezi acest articol pentru a înțelege mai multe despre tine și pierderea ta.

Atunci când un partener suferă de gelozie patologică, se ajunge în relație ca partenerul „acuzat" să își consume mult timp și energie pentru a-i oferi asigurări celuilalt, pentru a nu-l provoca, pentru a-l mulțumi, ceea ce nu se întâmplă niciodată...

Mulți oameni care se consideră impostori suferă în tăcere. Nu vorbesc cu nimeni despre asta, ca și cum ar fi o rușine. Le este frică să nu fie „descoperiți”.

E legitimă nevoia de a găsi un terapeut potrivit, însă căutarea poate fi anevoioasă uneori. E ca și cum ai căuta acul în carul cu fân. Bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să te oprești din căutat.

Sunt o mulțime de articole care abordează subiectul relațiilor toxice. Ele au scopul de a ne „deschide ochii” și de a recunoaște dacă și noi facem parte din acele tipuri de relație.

Un citat spune că „atunci când se naște un copil, se naște și mama”.

Mulți dintre noi am învățat că a fi bine într-o relație presupune să faci sacrificii, să lași de la tine… Dar oare până când? Cine trage linie? Cum îți dai seama că lași prea mult de la tine? Cine poate spune că faci asta prea des?