Pe o barcă goală nu se supără nimeni

La ce ne este de folos să păstrăm activ în minte frustrări și supărări adunate?

Era odată un tânăr care se înfuria foarte repede pe tot ce i se întâmpla… nu că nu ar fi fost uşor, când toate îi mergeau mai mult pe dos. Bunicul lui s-a hotărât să îl conducă spre înţelegerea unui adevăr simplu care să îl facă să fie mai împăcat cu viaţa lui şi prin viaţa celorlalţi. Aşa că l-a luat deoparte şi i-a spus:

– Dragul meu, să presupunem că eşti într-o barcă pe un fir de apă destul de îngust şi din sens opus vine o altă barcă, iar acea barcă este condusă de un om care, de voie sau de nevoie, intră în barca pe care o conduci tu. Ce faci atunci?

– Păi ce să fac, mă supăr, ce, nu m-a văzut că vin? Nu putea să facă în aşa fel încât să nu se ajungă la ciocnirea bărcilor? Aşa ceva nu se poate…!!!

– Încetişor, dragul meu! Am înţeles, dar dacă ţi-aş spune că în barca cealaltă nu era nimeni…că era o barcă goală care s-a ciocnit de barca ta, pur şi simplu… În acest caz ce ai face?

– În cazul ăsta mi-aş vedea de drum… aşa a fost să fie! ... Sau poate că nu am fost eu îndeajuns de atent cât să o ocolesc, înainte de a ne ciocni.

– Întocmai, dragul meu! Aşa a fost să fie! Fii o barcă goală! Şi consideră că te ciocneşti doar de bărci goale atunci când navighezi pe râul vieţii. Astfel, vei putea să îţi canalizezi energia şi resursele către lucrurile care merită cu adevărat. Pe o barcă goală nu se supără nimeni… o barcă goală nu te poate supăra… E atât de simplu!

Tânărul a plecat înseninat... şi ori de câte ori se întâmpla pur şi simplu ca barca lui să se ciocnească de bărcile celorlalţi, el arunca repede din barcă mânia, frustrarea, judecata celuilalt... şi trecea zâmbind mai departe în barca lui, ușurată de tot răul ce ieșise din el.

Morala: La ce ne este de folos să păstrăm activ în minte frustrări și supărări adunate? Ar fi mai eficient să le recunoaștem, să le salutăm și să ne canalizăm eforturile mai departe pentru a ajunge la destinație. Inamicul e atât de mare pe cât îl vedem.