Anxietate - Frică - Panică

Anxietatea este ca o umbrelă care înglobează o serie de trăiri emoţionale cum ar fi: frica, furia, nervozitatea. Deși ea ne poate afecta întregul corp, aceasta pornește din mintea și gândurile noastre. Acest lucru îl putem folosi în avantajul nostru.

Este normal să fim neliniștiți sau îngrijorați în anumite momente ale vieții. Ne gândim la ce s-ar putea întâmpla sau cum putem să ne controlăm reacțiile. O ușoară anxietate este firească, dar o anxietate intensă ne poate limita serios viața.

Anxietatea poate apărea oricând și poate fi trăită de oricine.

Anxietatea, fiind una dintre cele mai des întâlnite tulburări emoționale, reprezintă un subiect de interes atât pentru populația generală, cât și pentru filosofi, oameni de știință, medici, persoane specializate în științele sociale, aceștia încercând să deslușească misterele ei și să elaboreze intervenții cât mai eficiente.

Prin anxietate se înțelege o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță. În sens larg, anxietatea presupune o teamă sau tensiune resimţită de o persoană, ca reacţii la o situaţie stresantă sau o stare emoţională vagă şi neplăcută, însoţită de frică nedeslușită, uneori groază, distres şi senzaţii de incomoditate fizică.

Prin anxietate se înțelege o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță.

Spre deosebire de frică, anxietatea are un caracter iraţional, nu este o emoţie de bază, ci mai degrabă e un complex de emoţii. Anxietatea este ca o umbrelă care înglobează o serie de trăiri emoţionale cum ar fi: frica, teama, furia, nervozitatea.

Putem spune că ea se bazează pe gândurile noastre, pe ceea ce mintea noastră poate elabora, nu pe un pericol cu care ne confruntăm direct, ci mai degrabă pe un pericol cu care ar fi posibil să ne confruntăm într-o anumită situație. Ea poate apărea oricând și poate fi trăită de oricine, elementul central fiind îngrijorarea (excesivă).

Astfel, anxietatea se exprimă prin nelinişte, nesiguranţă, neîncredere în viitor şi în oameni, având, de multe ori, consecinţe grave în planul adaptării noastre la o situație sau chiar la viața de zi cu zi.

Anxietate versus Frică

Frica este o reacţie a unei persoane în faţa unui pericol obiectiv (prezent).

Anxietatea mai poartă numele de teamă fără obiect, astfel că ea se opune fricii, care răspunde unei temeri motivate de un obiect specific sau o situaţie externă, prezente în preajma unei persoane şi resimţite de aceasta ca fiind periculoase.

Frica este o reacţie a unei persoane în faţa unui pericol obiectiv (prezent), în timp ce anxietatea apare ca o reacţie în faţa unui pericol anticipat sau imaginat, care nu acţionează în mod obiectiv, direct.

Atât anxietatea, cât și frica implică o orientare spre viitor, astfel încât întrebările predominante sunt cele de tipul „Ce s-ar întâmpla dacă...?”

Anxietatea se diferenţiază de frică şi prin durata de manifestare a simptomelor care îi sunt specifice. Astfel că, dacă frica dispare odată cu depăşirea pericolului, anxietatea persistă în timp, în multe situaţii, cronicizându-se, ca în cazul tulburării de anxietate generalizată.

Dacă fobia a fost înţeleasă ca pe o frică nejustificată, foarte intensă şi persistentă în legătură cu un anumit lucru, fiind însoţită de nevoia de evitare a stimulului fobogen, anxietatea variază în intensitate, durată de manifestare a simptomelor şi este legată de o situaţie slab determinată, vagă (uneori, imaginară).

Anxietate versus Panică

Panica se declanșează brusc, evoluează foarte rapid.

Ca manifestare clinică a fricii (sub aspectul intensităţii şi caracterului raţional al simptomelor) panica prezintă o simptomatologie asemănătoare anxietăţii, numai că manifestările au un nivel mai ridicat al intensităţii (palpitaţii, transpiraţie, tremurături, senzaţia de sufocare, etc.). Cele două se diferenţiază în ceea ce priveşte modalitatea de apariţie. Astfel, panica se declanșează brusc, evoluează foarte rapid în ceea ce priveşte intensitatea simptomelor şi poate dispărea la fel de repede. Anxietatea este o stare care, de multe ori, se cronicizează şi evoluează lent, ca intensitate.

Ceea ce este important de reținut este că, deși anxietatea ne poate afecta întregul corp, aceasta pornește din mintea și gândurile noastre. Acest lucru îl putem folosi în avantajul nostru.

Este esențial să ne dezvoltăm încrederea în propria persoană, în capaciteatea de a face față provocărilor vieții.

Ne putem educa mintea în așa fel încât atunci când ne confruntăm cu situații în care credem că există posibilitatea unui pericol, să fim pregătiți înainte pentru ce s-ar putea întâmpla. Putem să evităm gândurile care ne induc în starea de anxietate și să ne asigurăm noi singuri că suntem capabili să trecem peste posibilul pericol.

Pentru a nu lăsa anxietatea să se intensifice, este esențial să ne dezvoltăm încrederea în propria persoană, în capaciteatea de a face față provocărilor vieții și să fim conștienți că pericolul pe care credem că este posibil să îl întâlnim s-ar putea să nu fie atât de mare sau chiar să nu existe.

Dacă simțiți că ați încercat numeroase strategii și nimic nu pare să vă ajute, este recomandat să apelați la un psihoterapeut.

În încheiere, iată un citat care sumarizează foarte bine anxietatea:

Dragostea privește înainte, ura privește înapoi, anxietatea privește în toate părțile.