De ce nu ne putem controla emoțiile

Emoțiile nu există pentru a le controla, ci pentru a fi simțite. Ele nu cer să fie controlate. Nici ele nu vor să te controleze pe tine, ci vor să-ți transmită niște mesaje.

Suntem încercați în permanență de emoții. Ne obișnuim ușor cu emoțiile pozitive, în timp ce le suportăm mai greu pe cele negative. Ne bulversează, ne destabilizează și nu știm cum să le potolim. În plus, nu întotdeauna le identificăm și când o facem, ne este frică de ele. Ne temem de frică, de neliniște, de tristețe de furie, iar pentru a nu ne confrunta cu toate acestea, le înăbușim, ne facem că nu le simțim, le disimulăm. Însă, dacă nu ținem cont de inteligența și de tenacitatea lor, ele își pregătesc terenul să se manifeste mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul.

Când apare o emoție, ea vine cu niște modificări în diferite zone ale corpului, cum ar fi încordarea și relaxarea mușchilor, modificări ale ritmului cardiac, ale ritmului respirației, ale temperaturii și culorii pielii, creșteri și scăderi ale tensiunii arteriale, etc. Alte modificări pe care le poți observa sunt schimbările faciale: maxilarul încleștat, mușchii obrajilor și frunții devin tensionați, strângerea mușchilor din jurul ochilor, strângerea dinților, gură tensionată.

De ce nu putem controla emoțiile

În primul rând, cum am scris și mai sus, emoțiile apar la nivel fiziologic, în urma activității neuronale ce are loc în regiuni distincte ale creierului. Sistemul limbic este un grup de structuri interconectate din creier și este responsabil pentru răspunsurile comportamentale și emoționale. Emoțiile sunt și cu plus, și cu minus. Punând capac peste emoțiile cu minus, punem capac peste emoții în general, peste contactul cu simțirea, inclusiv și peste emoțiile pe care le considerăm pozitive, și atunci nu mai putem simți nici bucurie, nici entuziasm, nici relaxare.

Emoțiile suprimate rămân active și sunt o forță directoare în propria viață.

Neurotransmițătorii (cum ar fi serotonina, dopamina) sunt mesagerii chimici ce trimit semnale prin rețeaua neuronală a creierului. Regiunile creierului implicate în emoții primesc aceste semnale, ceea ce duce la recunoașterea obiectelor și situațiilor, atribuindu-le o valoare emoțională pentru a ghida comportamentul și realizarea de evaluări cognitive de tip risc sau recompense, în fracțiuni de secundă. Aceste aspecte biologice înnăscute fac ca emoțiile să fie imposibil de controlat. Ba mai mult, ele s-au păstrat în această manieră pentru a ne asigura supraviețuirea. De prea multe ori, oamenii se raportează la emoțiile lor (mai ales la cele dificile, precum frica, furia, tristețea, rușinea, vinovăția etc.) ca la niște dușmani care trebuie anihilați, eliminați, distruși, alungați, controlați.

Experiența noastră conștientă a emoției are loc numai după răspunsul fiziologic al corpului. Așadar, creierul răspunde corpului. Atunci când ne întâlnim cu o situație potențial periculoasă (un urs în calea noastră), nu evaluăm în mod conștient pericolul și apoi simțim frică, ci răspundem instinctiv, automat și inconștient la vederea ursului (fugind de el) și abia mai târziu simțim frică. La fel se întâmplă și dacă avem impresia că o persoană se uită urât la noi sau avem impresia că ne-am uitat telefonul pe undeva.

Emoțiile sunt automate și nu putem alege ce să simțim la un moment dat.

Așadar, oricât de mult am dori să le controlăm, emoțiile sunt automate și nu putem alege ce să simțim la un moment dat. Este imposibil să ne controlăm emoțiile pentru că nu putem apăsa un buton pentru a simți o anumită emoție. Această concepție greșită despre încercarea de a ne controla emoțiile poate duce chiar la frustrare, făcând situația și mai dificilă decât este.

De asemenea, nu poți controla o emoție pentru că o emoție este o reacție la o senzație pe care nu o poți preveni. Ca urmare, ori de câte ori încerci să controlezi o emoție, tot ceea ce faci este să îi oferi: timpul, atenția și energia ta. Controlul presupune încercări de a face emoția să devină diferită, să se schimbe, să se transforme în altceva, să se îmbunătățească sau să se modifice. Controlul înseamnă, de fapt, rezistență sau opunere deoarece controlul nu acceptă ceea ce este în realitate.

Adesea evităm trăirea unei emoții suprimând-o și reprimând-o, adică trimițând-o mai superficial sau mai profund în inconștient. Însă, rezultatele suprimării sau reprimării emoțiilor sunt acelea că nu mai ești conștient de impactul lor asupra ta, în timp ce ele pot ieși la suprafață în orice moment. Emoțiile suprimate rămân active și sunt o forță directoare în propria viață. Prin urmare, este necesar să lăsăm emoțiile să ni se arate.

Ceea ce practici devine mai puternic, nu mai slab.

Încercarea de a-ți controla gândurile și sentimentele este ca și cum ai face parte dintr-o jonglerie: într-o mână ai niște mingi, iar pe lângă corpul tău un cerc de hula hoop. Aproape oricine poate arunca o minge în sus și-n jos. Mulți oameni pot jongla chiar și cu două mingi în același timp. De asemenea, este destul de ușor să faci ca un singur hula hoop să îți înconjoare șoldurile de câteva ori. În mod similar, ar putea părea că evitarea emoțiilor (sau suprimarea gândurilor) este fezabilă și eficientă și nu are un cost mare. Dar ce se întâmplă când mai adaugi câteva mingi sau cercuri hula hoops? Misiunea ta devine tot mai dificilă: ai nevoie să te concentrezi mai mult pentru a continua lucrurile și pentru a putea menține ritmul. De fapt, cu greu te poți concentra pe altceva în afară de asta: de controlul emoțiilor.

După un timp, toate aceste mingi și hula hoops ajung să-ți restricționeze mișcarea și, destul de curând, mingile și cercurile se prăbușesc peste tine - similar cu exprimarea „a fi copleșit de emoții”. Ceva care a început ca fiind simplu și inofensiv devine imposibil de continuat.

Problema nu e că simțim emoții, ci că vrem să ne opunem lor.

Emoțiile neplăcute sunt parte integrantă a vieții. În sine, ele pot fi destul de provocatoare. Dacă aceste emoții ne cauzează sau nu alte probleme depinde foarte mult de modul în care le răspundem. Dacă reacționăm la emoțiile neplăcute cu rezistență (ne opunem), cel mai probabil ele vor escalada și, în curând, vom fi blocați din nou într-un fel de distres emoțional.

Dacă ne simțim controlați de emoțiile noastre, ajungem să credem că, dacă le-am controla, am putea opri acest fenomen, dar, în realitate, ne-am bloca într-o luptă. Când permitem emoțiilor să curgă, să vină și să plece, este ca și cum ne-am împrieteni cu ele. Gândește-te la ce s-ar întâmpla dacă ai încerca să scapi de prietenii tăi care au venit în vizită sau să te agăți de ei când vor să plece – fiecare vizită ar fi o luptă și s-ar putea să rămâi fără prieteni destul de curând.

Când permitem emoțiilor să curgă, să vină și să plece, este ca și cum ne-am împrieteni cu ele.

Exprimarea a ceea ce simțim ne face parteneri mai buni, prieteni mai buni, părinți mai buni. De exemplu, dacă ne simțim deosebit de supărați pentru ceva care s-a întâmplat la serviciu, copiii vor simți aceste emoții și vor să știe adevărul. Dacă aud de la părinți cum se simt (în mod autentic), îi poate ajuta să se simtă confortabil să vorbească deschis despre sentimentele lor în viitor, generând o reacție în lanț - o reacție pozitivă. Este în regulă să simțim furie, frică și tristețe -scopul nostru nu este (și nu poate fi) să fim fericiți tot timpul. Și chiar dacă acesta ar fi un scop, încercarea de a înăbuși toate celelalte emoții nu ne-ar duce acolo.

Ce poți face

E important să nu-ți mai privești emoțiile ca fiind „bune” sau „rele”. E prea simplist și e o categorizare care nu ajută. Nu este nimic în neregulă dacă nu simți fericire, chiar dacă asta ne transmite societatea, împingându-ne să urmărim starea de fericire perpetuă. Mai mult decât atât, există mult sens și semnificație în toate emoțiile tale, dacă ști cum să le valorifici.

Deși nu putem controla emoțiile, le putem gestiona în așa fel încât să rămânem pe scaunul șoferului care-și conduce propria viață. Acest lucru poartă numele de autoreglare emoțională. Când trăiești emoții, apar schimbări în corpul tău. Uneori, oamenii au dificultăți în a simți schimbările din corpul lor. Pentru a-ți regla emoțiile, e necesar să fii destul de abil în a simți ce se întâmplă în corpul tău și în mintea ta. Dacă ai tot evitat să simți ce-ți transmite corpul tău, acest lucru poate fi dificil de realizat. Chiar și așa, acesta este un răspuns pe care l-ai învățat și de care poți să te dezveți.

Când nu mai există capacitatea de a ține închis în noi ceea simțim, trebuie să existe o cale de eliberare. Oricât de dificil ar fi, e important să ne asigurăm că emoțiile noastre sunt procesate, sunt integrate și nu doar evitate. Odată ce recunoști o emoție, ea sugerează să îți faci timp pentru a te opri și a sta puțin cu ea, experimentând-o ca un val prin corpul tău. Deși emoțiile sunt intangibile și complexe, ele servesc unor scopuri importante, ajutându-ne să învățăm, să inițiem acțiuni și să supraviețuim.

De exemplu, frica și anxietatea apar când ne simțim amenințați, când ne simțim în pericol și ne trimit impulsul de a ne proteja, prin reacțiile de luptă, fugă sau îngheață. Furia apare atunci când credem că ni s-a făcut o nedreptate, când nu ne convine ceva, când credem că nevoile și drepturile noastre nu sunt respectate. Este una dintre cele mai energizante emoții, plină de vitalitate pentru că ne face să ne apărăm drepturile și valorile.

Când reușești să-ți gestionezi mai bine emoțiile, sănătatea mintală și fizică se îmbunătățesc.

Poți să-ți dezvolți abilități mai bune de reglare emoțională cu puțină practică, în timp. Aceste abilități îți permit să îți identifici, să înțelegi și să îți gestionezi emoțiile mai eficient în viața de zi cu zi. Când reușești să-ți gestionezi mai bine emoțiile, sănătatea mintală și fizică se îmbunătățesc. Acest lucru, la rândul său, te poate ajuta în relațiile pe care le ai, în cariera ta și poate contribui la o mai bună calitate a vieții.

Împrietenirea cu emoțiile înseamnă să ne permitem să le simțim, să le recunoaștem (să știm ce simțim) și să le primim cu acceptare, cu blândețe, ca și cum ar fi niște prieteni dragi care vin să ne ajute, chiar dacă pe moment putem să nu ne dăm seama că este un ajutor. Nu răspundem de emoții (căci ele apar oricum), în schimb răspundem de ceea ce facem cu emoțiile noastre.

Nu mai încerca să-ți înăbuși emoțiile. Mai bine învață să lucrezi cu ele. Când te simți furios, devino conștient de acea furie. Dă-te un pas înapoi mintal și observă-ți furia. Nu încerca s-o oprești. Ascultă-i mesajul, ce vrea să-ți transmită acea furie.

Emoțiile nu există pentru a le controla, ci pentru a fi simțite. Ele nu cer să fie controlate. Nici ele nu vor să te controleze pe tine, ci vor să-ți transmită niște mesaje. Așa că cel mai bun moment pentru a-ți asculta emoțiile este să începi chiar… acum.