Despre începerea terapiei s-a tot scris, însă partea de final a terapiei e adesea învăluită în necunoscut și confuzie.

Prin acest articol mi-am propus să aduc clarificări în ce privește planificarea încheierii terapiei și despre felul în care se desfășoară ultima ședință (dacă ea are loc).

Toate relațiile interpersonale au un început și un sfârșit. O încheiere bună a terapiei este pozitivă pentru ambele părți implicate. Voi face o comparație între încheierea terapiei și aterizarea unui avion. Pentru a încheia terapia e nevoie de un proces (mai lung sau mai scurt) de planificare, ce are loc între psiholog și client. Pe măsură ce se apropie de aterizare (de terminarea terapiei), cei doi discută din când în când despre călătorie în timpul coborârii cu avionul pentru a asigura o aterizare cât mai lină. Apoi, avionul se oprește și amândoi ies și merg pe drumul lor. Prin comparație, acesta este o încheiere benefică și pozitivă a terapie. Fiecare și-a făcut partea cuvenită în procesul terapeutic.

Cum funcționează terapia, de fapt?

Terapia este un proces colaborativ. La începutul ei, se discută despre dificultățile pe care le ai, despre istoricul tău de viață și situația actuală (de ce ai venit acum la terapie, ce te aduce acum aici). Psihoterapeutul îți adresează întrebări pentru a-ți înțelege simptomele, contextul actual de viață și obiectivele terapeutice (ce îți dorești de la aceste ședințe). Astfel, împreună, veți stabili obiective specifice pentru terapie. Aceste obiective vor ghida ședințele și vor ajuta la evidențierea progresului. Stabilirea unei relații de încredere între cei doi participanți la terapie este esențială.

Terapia este un spațiu de explorare și de descoperire.

Terapia este un spațiu de explorare: îți poți exprima și procesa propriile emoții. Poți discuta despre ce te apasă, ce te necăjește, ce te frustrează și stresează, poți discuta despre aspecte rușinoase pe care poate nu le-ai mai povestit nimănui și în legătură cu care dorești să te clarifici. Terapia este șansa să vorbești liber. Și cât de esențial este să te simți liber! Să spui orice îți trece prin gând (fără să crezi că cel din fața ta va fi dezamăgit, rănit, uimit sau te va judeca) și, poate mai ales, să scoți la lumină cele mai profunde întrebări, frământări, frici, angoase, dorințe, dureri sau obsesii...

Psihoterapeutul te ascultă și știe cum să te asculte, căci este instruit pentru asta. Te ascultă fără să comenteze, fără să te critice, fără să te judece, fără să se îndoiască de adevărul emoțiilor tale. Te acceptă așa cum ești, cu răni și cu imperfecțiuni, iar asta e foarte important - deosebit de important, în orice relație. Psihoterapeutul te ghidează în înțelegerea și gestionarea acestor emoții dificile și dureroase astfel încât ele să doară mai puțin. El te ajută să reflectezi eficient la experiențele pe care le trăiești, la conștientizările pe care le ai și la schimbările pe care le trăiești în gândirea și simțirea ta.

Când se încheie terapia?

În principiu, terapia se încheie atunci când s-au îndeplinit obiectivele terapeutice stabilite în primele ședințe. Terapia se încheie atunci când clientul simte că a ajuns acolo unde și-a propus și unde și-a dorit, atunci când simte că se poate descurca și singur, fără să mai aibă nevoie de suportul unui psihoterapeut pentru o perioadă de timp.

Ultima ședință seamănă puțin cu prima ședință. Ea îndeamnă la o evaluare (non-formală), la o reflectare asupra sinelui și a întregului proces, la alcătuirea unei imagini de ansamblu asupra ce s-a schimbat, asupra felului în care au evoluat lucrurile, ce a fost mai greu, ce a fost surprinzător despre sine, cum a fost la început față de cum e acum. Aceasta implică revizuirea progresului, discutarea despre prevenirea unor posibile recăderi și planificarea pentru viitor.

Psihologul te ajută să reflectezi eficient la experiențele pe care le ai.

Ultima ședință oferă acea încheiere (closure, cum i se mai spune în engleză) ce ajută ca lucrurile să se mai așeze: fie gânduri, fie stări emoționale, fie aspecte ce nu au fost clarificate până atunci. Încheierea oferă confort și siguranță pentru client. Încheierea contribuie la baza sigură ce s-a dezvoltat între client și terapeut. Discutarea acestor lucruri este utilă și pentru psihoterapeut, nu numai pentru client. Dacă persoana decide să se reîntoarcă la terapie după o perioadă de timp, psihoterapeutul are o imagine de ansamblu mai clară despre încheierea anterioară a ședințelor derulate împreună.

De asemenea, se mai discută felul în care se menține contactul, respectiv cum vor putea relua legătura, dacă este cazul: prin sms, apel telefonic, e-mail, etc.

De ce și cum se încheie terapia?

Terapia se încheie din varii motive și în multe feluri. Se poate încheia deoarece clientul și-a atins obiectivele pe care și le-a propus, consideră că a lucrat suficient la sine și că a ajuns într-un punct în care este mulțumit de viața sa. Ea se poate încheia în mod planificat, spre exemplu, fie clientul, fie terapeutul pot propune ședințe mai rare (o dată la 2-3 săptămâni) sau se poate încheia brusc (se numește abandonarea terapiei) atunci când există motive de nemulțumire din partea clientului, din varii motive: nu se mai regăsește în abordarea terapeutului, simte că nu mai rezonează cu acesta, se simte controlat de către terapeut, simte că nu face progrese sau că terapia e prea dificil de dus și are nevoie de o pauză (și nu știe cum să-i transmită psihologului acest lucru).

Încheierea oferă confort și siguranță pentru client.

Dacă există nemulțumiri sau neclarități legat de felul în care decurge terapia, ideal ar fi ca aceste aspecte să fie discutate între cei doi pentru a se găsi soluții (fie regândirea obiectivelor terapeutice, fie încheierea acestei terapii și orientarea către un alt psihoterapeut, etc.). Relația terapeutică este o relație între doi oameni și cel mai util este să se încheie față în față, mai ales dacă una dintre părți are niște neclarități la care așteaptă răspunsuri.

Există nemulțumiri cu privire la procesul terapeutic?

Aceste situații există. Dacă, deși mergi ședință de ședință simți că nu evoluezi, că dificultățile tale s-au adâncit, că te simți judecat sau controlat de psihoterapeut, că pleci din ședința de terapie mai încărcat emoțional, pe o perioadă mai lungă de timp - acestea sunt niște semne că lucrurile nu merg bine în terapie și ar fi de luat în calcul schimbarea terapeutului și încheierea acestei terapii.

Dacă treci și tu prin asta, în acel moment ar fi util (și corect) să îi spui terapeutului față în față că simți că, de exemplu, nu progresezi și că vrei să închei terapia. Este util și pentru terapeut să înțeleagă ce anume din terapie nu funcționează pentru tine sau ce anume ai fi avut nevoie din partea sa și poate chiar să își schimbe planul de intervenție, în funcție de nevoia exprimată de tine sau eventual să îți recomande alt terapeut care ar putea să răspundă mai bine nevoilor formulate de tine.

Munca adevărată este la client, el este cel care produce schimbarea.

Un terapeut nu îți va rezolva toate problemele pentru că, dacă ar fi așa, toată lumea ar merge la terapie și nimeni nu ar mai avea probleme. Terapeutul poate să te ajute să îți identifici care sunt gândurile, emoțiile, comportamentele tale legate de un obiectiv pe care îl ai și să te ajute să faci schimbări în legătură cu acestea pentru a-ți putea atinge obiectivul. Psihoterapeutul te ajută să te „echipezi” cu cele necesare pentru a face mai bine față provocărilor vieții. Însă munca adevărată este la client, el este cel care produce schimbarea, terapeutul fiind doar un ghid și un suport.

Cum îți dai seama că este timpul pentru încheierea terapiei?

Aceasta poate fi o decizie complexă și ține de mai mulți factori, cum ar fi îndeplinirea obiectivelor terapeutice și mulțumirea, satisfacția pe care le simți în legătură cu progresul pe care l-ai făcut. Un alt factor este redat de partea financiară, ce poate influența întreruperea terapiei (uneori prematur). De cele mai multe ori, terapia este un serviciu contra-cost și pentru a beneficia de terapie pe termen mai lung este nevoie de mai multe resurse financiare.

Este firesc să simți emoții mixte legate de încheierea terapiei.

Este firesc să simți emoții mixte legate de încheierea terapiei. Unii simt îngrijorare, anticipează frica și posibile recăderi, alții pot duce dorul acestui cadru de siguranță emoțională, în care au lucrat la dezvoltarea propriei persoane. Este recomandat să discuți deschis despre asta cu psihologul tău pentru a stabili mai departe modul de continuare și colaborare. O modalitate utilă pentru încheierea terapiei este programarea unor ședințe din ce în ce mai rar, astfel încât încheierea să fie cât mai lină.

Psihoterapia - imagine de ansamblu

Vindecarea nu este liniară, ci este dezordonată și provocatoare. Mintea umană este foarte complexă, iar comportamentul uman e divers. Ca imagine de ansamblu, dacă privim starea de bine ca pe un proces care durează întreaga viață (și nu ca pe un rezultat pe care să îl obținem acum sau mâine), dacă primim toate emoțiile pe care le simțim ca pe niște mesageri și nu mai fugim de ele, sunt șanse ca viața noastră să devină mult mai plăcută și ne vom bucura mai mult de fiecare moment pe care îl avem - așa cum vine el, cu tot ce aduce.

Psihoterapia e ca o terapie fizică: poate provoca durere la început, emoțiile se intensifică și sunt mai greu de dus. Starea ta emoțională se poate agrava înainte să se îmbunătățească. Dar dacă te implici în ședințe și muncești cu propria persoană, vei ajunge să funcționezi mult mai bine.

Și, așa cum îmi place mie să spun: încă de la prima ședință suntem mai aproape de ultima ședință.