De ce reprimăm emoțiile?

Viaţa este în aşa fel creată încât nimeni nu este scutit de conflicte, tensiune sau complexe. Frustrările, anxietăţile şi durerea nu pot fi reprimate la nesfârşit în inconştient. Ele ne împing permanent spre evoluţie.

Mulți oameni au emoții reprimate la un moment dat în viața lor. Aceste emoții ajung să fie „împinse în spate” pentru că sunt prea dureroase pentru a fi simțite, ar putea fi inacceptabile din punct de vedere social sau, pur și simplu, sunt copleșitoare. Emoțiile reprimate pot influența comportamentul și sănătatea mintală, adesea în moduri de care nu suntem pe deplin conștienți. Cu toate acestea, nu toată lumea își reprimă emoțiile în aceeași măsură sau în același mod. Unii oameni sunt mai conștienți de sentimentele lor și se simt mai confortabil să le exprime, în timp ce alții au învățat să-și reprime emoțiile ca mecanism de apărare.

Emoțiile cele mai des reprimate sunt furia, tristețea, frica, vinovăția și rușinea. Ne este atât de frică de aceste emoții, pentru felul în care ne simțim și (credem că) ne vom comporta, din cauza a ceea ce vor crede ceilalți sau cât de aspru ne vom judeca noi înșine pentru că le avem, încât ne (pre)facem că ele nu există, și le aruncăm cât mai departe, în străfundurile minții noastre.

Suprimarea

Suprimarea este o alegere conștientă de a nu da curs unui anumit gând, comportament sau unei anumite emoții. Facem acest lucru deoarece impulsul pe care îl avem în acel moment nu este potrivit cu situația în care suntem. Suprimarea este un mecanism psihologic util, ce ne permite să ne concentrăm asupra relațiilor noastre, fără să ne lăsăm distrași de fiecare impuls pe care îl avem și fără să acționăm conform acestuia.

Reprimarea

Reprimarea este asemănătoare suprimării, fiind tot un mecanism de apărare (defenisv), în sensul că nu exprimăm acel gând sau acea emoție. Însă, în reprimare negăm că acest gând sau această emoție există. Conținutul reprimat poate veni în conștiință și ulterior este negat, fiind „interzis” în conștiința noastră. Este blocat pentru că ne poate destabiliza emoțional și ne poate afecta imaginea pe care o avem despre noi înșine.

Aceste frici și judecăți despre emoțiile noastre interferează cu exprimarea lor. Când aceste emoții nu sunt exprimate într-o modalitate sănătoasă, ele ne pot afecta sănătatea mintală și bunăstarea fizică, adesea manifestându-se sub forma durerii fizice (somatizări). Sau, ajungem să ni le revărsăm asupra altora, în moduri nepotrivite, afectându-ne relațiile cu ceilalți.

Știai că... oamenii își reprimă deseori chiar fericirea? Depunem atât de mult efort pentru a ne dezvolta profesional și de a ne crea o carieră, încât punem într-un con de umbră interesele noastre, hobby-urile, muzica preferată, ieșirile sociale. Le îndepărtăm de noi în favoarea unui domeniu, credem noi, mai practic: munca. Îngrijorările noastre financiare ocupă primul loc în gimnastica noastră mintală, iar expresia fericirii și activitățile îndrăgite sunt reprimate. Încercăm să nu ne gândim la ce am renunțat pentru că ne doare prea tare să ne dăm seama că amânăm constant să ne facem timp și pentru activitățile preferate. Ne ținem sentimentele fericirii în frâu ca și cum fericirea în sine este dureroasă sau nu am avea dreptul la fericire.

Când eram copii mici eram liberi să dansăm, să ne exprimăm entuziasmul și veselia prin corpul nostru. Pe măsură ce creștem, ni s-a spus că trebuie să fim mai serioși, că „nu se cade” să râdem așa, și să încetăm cu prostiile. Am învățat că felul în care apărem în fața altora este mai important decât exprimarea bucuriei noastre autentice (sau, după caz, a tristeții). În timp ce am învățat să fim mai responsabili, am încercat să fim și mai serioși. Aceste scurte momente au contribuit la inhibiția tendinței noastre naturale de a exprima bucuria, mirarea, umorul, creativitatea, curiozitatea și iubirea. „Sunt bine” este o afirmație convenabilă pentru a ne reprima stările care „nu se cade” a fi exprimate.

Un scop major în ședințele de psihoterapie este de a revela inconștientul și de a aduce la suprafață motivațiile și dorințele noastre reale. Majoritatea conținutului inconștient a ajuns acolo din cauza reprimării, unde experiențele neplăcute sau traumatizante s-au vrut a fi „uitate”.

Aspectele pozitive și negative ale reprimării

Există, totuși, un aspect pozitiv al reprimării. Ea reprezintă și un mecanism defensiv folositor. Chiar dacă, în general, este considerată a fi un act distructiv pentru sănătatea mintală, reprezintă un mecanism defensiv deoarece ne apără de materialul psihologic ce ne poate fi într-adevăr periculos dacă nu am avea abilități psihologice de a gestiona acele provocări în acel moment.

În același timp, există destule aspecte negative ale reprimării. Fie că sunt reprimate sau suprimate, conținuturile emoționale rămân intacte și energice. Ele continuă să ne influențeze, în timp ce vor să iasă la suprafață. Chiar dacă suprimarea poate genera tensiune și conflict, reprimarea ne poate afecta și mai mult – mai ales prin prisma faptului că nu suntem conștienți de ea.

Conținutul emoțional reprimat nu este disponibil pentru noi.

Fiecare gând sau emoție are un scop, dorește să ne semnaleze ceva. Atunci când reprimăm, refuzăm aceste semnale. De exemplu, dacă ne negăm frica, nu putem să folosim energia ce îi este asociată, și nici nu putem să avem o perspectivă corectă asupra pericolelor reale ce pot apărea.

Reprimarea ne împiedică să ne înțelegem. De exemplu, dacă ne-am analiza temerile (în loc să ne prefacem că ele nu există, că noi nu simțim niciodată frică), putem să ne dăm seama ce ar vrea să ne transmită, ne-ar semnala ce lucruri sunt importante pentru noi, în legătură cu care ne simțim nesiguri. Astfel, am fi mai aproape de a găsi și soluții pentru a gestiona aceste temeri.  O emoție „negativă” nu este 100% negativă tot timpul.

Conținutul emoțional reprimat rămâne nerezolvat. Dacă nu recunoaștem că există o emoție sau un gând, nu putem să facem ceva pentru a găsi soluții.

Emoțiile reprimate devin greu de exprimat într-un mod constructiv.

Atunci când sunt reprimate, ele ies la suprafață în forme primitive de comportament. De exemplu, furia reprimată poate lua forma resentimentelor (ciudă) sau înverșunării.

Reprimarea generează distres fizic. Energia reprimată „se depune” în corpul nostru și poate fi trăită sub forma unei tensiuni musculare, amorțeli fizice, lipsei vitalității, simptomelor fizice (și psihologice) ale depresiei, etc.

Reprimarea este mare consumatoare de energie. Efortul de a păstra conținutul emoțional în partea inconștientă a minții este ca și efortul de a menține un dop de plută sub apă. Ne folosim energia (și așa limitată!) pentru a ne ține în frâu energia conținuturilor reprimate. De aceea, atunci când emoțiile reprimate sunt eliberate, apare senzația de ușurare și libertate.

Cum putem gestiona reprimarea?

• Acceptarea tuturor emoțiilor și gândurilor
  Atenție însă, a accepta nu înseamnă același lucru cu a fi de acord cu ele și a le exprima în orice mod. Înseamnă doar că le recunoști și să le integrezi în paleta emoțiilor pe care le simți zi de zi. Nu le dai curs oricând și oricum și nu le eviți. Le recunoști și lași să treacă sau le amâni pentru mai târziu, când te simți capabil să le analizezi mai bine. Pur și simplu, observi ce se întâmplă în interiorul tău: că ai anumite gânduri și emoții (fie că-ți plac, fie că nu). Dacă ne uităm cu curiozitate la ce se întâmplă în interiorul nostru, ne este mai ușor să ne dăm seama cu ce gânduri și emoții avem de a face. Necunoscutul devine cunoscut, dar printr-o modalitate mai blândă. După o perioadă de practică în acest sens, putem să ajungem să selectăm activ care sunt emoțiile care pot fi exprimate într-o anumită situație, și care le amânăm (conștient) pentru a le analiza mai târziu (suprimarea).
• Analizarea acestor gânduri, idei, judecăți, emoții
  Cu ajutorul unei mai bune înțelegeri a lor și a modului în care simțim ceea ce simțim și având o perspectivă empatică a acestor aspecte, putem să îndepărtăm de ideea conform căreia unele emoții trebuie ascunse. De cele mai multe ori, însă, aceste lucruri sunt dificil de realizat fără ajutorul unui psihoterapeut.

Nu în ultimul rând, dacă simți că emoțiile reprimate îți dau bătăi de cap, este recomandat să intri într-un proces de psihoterapie. Ea oferă un mediu de susținere pentru a-ți exprima emoțiile și îngrijorările fără a fi judecat și te ajută să îți dezvolți noi abilități pentru a-ți folosi emoțiile în avantajul tău și a te simți mai bine în pielea ta. Ca imagine de ansamblu, psihoterapia îți poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și te poate ajuta să te simți mai confortabil în interiorul tău.