Viaţa este în aşa fel creată încât nimeni nu este scutit de conflicte, tensiune sau complexe. Frustrările, anxietăţile şi durerea nu pot fi reprimate la nesfârşit în inconştient. Ele ne împing permanent spre evoluţie.

Emoțiile cele mai des reprimate sunt furia, tristețea, frica, vinovăția și rușinea. Ne este atât de frică de aceste emoții, pentru felul în care ne simțim și (credem că) ne vom comporta, din cauza a ceea ce vor crede ceilalți sau cât de aspru ne vom judeca noi înșine pentru că le avem, încât ne (pre)facem că ele nu există, și le aruncăm cât mai departe, în străfundurile minții noastre.

Suprimarea

Suprimarea este o alegere conștientă de a nu da curs unui anumit gând, comportament sau unei anumite emoții. Facem acest lucru deoarece impulsul pe care îl avem în acel moment nu este potrivit cu situația în care suntem. Suprimarea este un mecanism psihologic util, ce ne permite să ne concentrăm asupra relațiilor noastre, fără să ne lăsăm distrași de fiecare impuls pe care îl avem și fără să acționăm conform acestuia.

Reprimarea

Reprimarea este asemănătoare suprimării, fiind tot un mecanism de apărare (defenisv), în sensul că nu exprimăm acel gând sau acea emoție. Însă, în reprimare negăm că acest gând sau această emoție există. Conținutul reprimat poate veni în conștiință și ulterior este negat, fiind „interzis” în conștiința noastră. Este blocat pentru că ne poate destabiliza emoțional și ne poate afecta imaginea pe care o avem despre noi înșine.

Aceste frici și judecăți despre emoțiile noastre interferează cu exprimarea lor. Când aceste emoții nu sunt exprimate într-o modalitate sănătoasă, ele ne pot afecta sănătatea mintală și bunăstarea fizică, adesea manifestându-se sub forma durerii fizice (somatizări). Sau, ajungem să ni le revărsăm asupra altora, în moduri nepotrivite, afectându-ne relațiile cu ceilalți.

În mod surprinzător, una dintre cele mai mari emoții pe care o reprimăm este chiar fericirea. Depunem atât de mult efort pentru a ne dezvolta profesional și de a ne crea o carieră, încât punem într-un con de umbră interesele noastre, hobby-urile, muzica preferată, ieșirile sociale. Le îndepărtăm de noi în favoarea unui domeniu, credem noi, mai practic: munca. Îngrijorările noastre financiare ocupă primul loc în gimnastica noastră mintală, iar expresia fericirii și activitățile îndrăgite sunt reprimate. Încercăm să nu ne gândim la ce am renunțat pentru că ne doare prea tare să ne dăm seama că amânăm constant să ne facem timp și pentru activitățile preferate. Ne ținem sentimentele fericirii în frâu ca și cum fericirea în sine este dureroasă sau nu am avea dreptul la fericire.

Când eram copii mici eram liberi să dansăm, să ne exprimăm entuziasmul și veselia prin corpul nostru. Pe măsură ce creștem, ni s-a spus că trebuie să fim mai serioși, că „nu se cade” să râdem așa, și să încetăm cu prostiile. Am învățat că felul în care apărem în fața altora este mai important decât exprimarea bucuriei noastre autentice (sau, după caz, a tristeții). În timp ce am învățat să fim mai responsabili, am încercat să fim și mai serioși. Aceste scurte momente au contribuit la inhibiția tendinței noastre naturale de a exprima bucuria, mirarea, umorul, creativitatea, curiozitatea și iubirea. „Sunt bine” este o afirmație convenabilă pentru a ne reprima stările care „nu se cade” a fi exprimate.

De ce reprimăm emoțiile?
Imagine: Necunoscut(ă) , Necunoscut(ă)

Un scop major în ședințele de psihoterapie este de a revela inconștientul și de a aduce la suprafață motivațiile și dorințele noastre reale. Majoritatea conținutului inconștient a ajuns acolo din cauza reprimării, unde experiențele neplăcute sau traumatizante s-au vrut a fi „uitate”.

Aspectele pozitive și negative ale reprimării

Există, totuși, un aspect pozitiv al reprimării. Ea reprezintă și un mecanism defensiv folositor. Chiar dacă, în general, este considerată a fi un act distructiv pentru sănătatea mintală, reprezintă un mecanism defensiv deoarece ne apără de materialul psihologic ce ne poate fi într-adevăr periculos dacă nu am avea abilități psihologice de a gestiona acele provocări în acel moment.

În același timp, există destule aspecte negative ale reprimării. Fie că sunt reprimate sau suprimate, conținuturile emoționale rămân intacte și energice. Ele continuă să ne influențeze, în timp ce vor să iasă la suprafață. Chiar dacă suprimarea poate genera tensiune și conflict, reprimarea ne poate afecta și mai mult – mai ales prin prisma faptului că nu suntem conștienți de ea.

Conținutul emoțional reprimat nu este disponibil pentru noi.

Fiecare gând sau emoție are un scop, dorește să ne semnaleze ceva. Atunci când reprimăm, refuzăm aceste semnale. De exemplu, dacă ne negăm frica, nu putem să folosim energia ce îi este asociată, și nici nu putem să avem o perspectivă corectă asupra pericolelor reale ce pot apărea.

Reprimarea ne împiedică să ne înțelegem. De exemplu, dacă ne analizăm propriul „egoism” (în loc să ne prefacem că nu există, că noi nu suntem niciodată egoiști), putem să găsim motive pentru care alegem să fim egoiști. De exemplu, poate realizăm faptul că, să fim egoiști din când în când, cu unele persoane, este un răspuns potrivit pentru persoanele care abuzează de tendința noastră spre generozitate. O emoție negativă nu este 100% negativă tot timpul.

Conținutul emoțional reprimat rămâne nerezolvat. Dacă nu recunoaștem că există o emoție sau un gând, nu putem să facem ceva pentru a găsii soluții.

Emoțiile reprimate devin greu de exprimat într-un mod constructiv.

Atunci când sunt reprimate, ele ies la suprafață în forme primitive de comportament. De exemplu, furia reprimată poate lua forma resentimentelor (ciudă) sau înverșunării.

Reprimarea generează distres fizic. Energia reprimată „se depune” în corpul nostru, și poate fi trăit sub forma unei tensiuni fizice, amorțeli fizice, lipsei vitalității, simptomelor fizice (și psihologice) ale depresiei, etc.

Reprimarea este mare consumatoare de energie. Efortul de a păstra conținutul emoțional în partea inconștientă a minții este ca și efortul de a menține un dop de plută sub apă. Ne folosim energia (și așa limitată!) pentru a ne ține în frâu energia conținuturilor reprimate. Atunci când emoțiile reprimate sunt eliberate, avem senzația de ușurare și libertate.

Cum putem gestiona reprimarea?

  • Acceptarea tuturor emoțiilor și gândurilor
    Atenție însă, a accepta nu înseamnă același lucru cu a fi de acord cu ele. Înseamnă doar că le recunoști, să le saluți, și le lași să treacă. Nu le dai curs, și nu le pui deoparte. Le lași să treacă. Pur și simplu observi realitatea ta: că ai anumite gânduri și emoții (fie că-ți plac, fie că nu). Cultivând respect pentru procesele noastre psihice în generarea unor gânduri și emoții, putem selecta activ care sunt cele care pot fi exprimate într-o anumită situație, și care le amânăm (conștient) pentru a le analiza mai târziu (suprimarea).
  • Analizarea acestor gânduri, idei, judecăți, emoții
    Cu ajutorul unei mai bune înțelegeri a lor și a modului în care simțim ceea ce simțim și având o perspectivă empatică a acestor aspecte - așa putem să îndepărtăm forțele fricii și a ideii conform căreia aceste emoții trebuie reprimate. De multe ori, însă, acest lucru este dificil de realizat fără ajutorul unui psiholog.