Sarcina este o perioadă specială din viața unei femei, a unui cuplu și a unei familii.

Sarcina este una dintre cele mai speciale perioade prin care trece atât o femeie, cât și un cuplu sau o familie. E perioadă marcată de multe schimbări, și fizice, și emoționale. Așadar, nu e de mirare că viitoarea mămică are multe gânduri și emoții - poate, unele, de neînțeles pentru ea (și cei din jur).

Emoția este un semnal că ceva din interiorul tău s-a schimbat. Emoția are întotdeauna în spate o nevoie și ne îndeamnă la acțiune. De aceea, când nu le înțelegem, avem impresia că trebuie să le „controlăm”: să nu ne fie frică, să nu plângem, să fim calmi, etc.

La ce emoții normale te poți aștepta

În principiu, e de așteptat să simți orice emoție: fie fericire supremă, fie frică intensă, dezamăgire, tristețe, furie, iritabilitate, etc. Emoțiile nu sunt raționale și tocmai acest lucru ne sperie pentru că în societatea în care noi trăim, se pune mare accent pe rațiune și intelect. Dacă despre emoțiile pozitive în sarcină știm cu toții și ne așteptăm la ele, despre cele negative nu se prea vorbește, adesea fiind considerate o rușine sau un tabu.

Diversele stări emoționale pe care le-ai putea avea pe perioada sarcinii pot veni în valuri, pot fi mai intense la începutul sarcinii (din cauza modificărilor hormonale) și, cel mai probabil, se vor accentua în ultimul trimestru, având în vedere că te apropii de naștere și de perioada post-natală. Deși inconfortabile, toate acestea sunt firești, căci urmează o perioadă nouă pentru tine și pentru partener sau familie.

Cum să fii tristă sau dezamăgită exact acum când vei urma să ai un copil? Oamenii de obicei îndeamnă la pozitivitate, aducându-ți aminte ce minune te va aștepta după aceste luni de sarcină. Alții apelează la invalidări emoțională: „Nu ești tu nici prima, nici ultima femeie care naște. Și altele au mai trecut prin asta și n-au pățit nimic. Pe vremea bunicii crezi că era mai bine?”. Însă, în realitatea trăită de viitoarea mămică, lucrurile nu stau chiar așa.

Tristețea poate apărea dacă te focalizezi mai mult pe pierdere: poate ții la locul tău de muncă și n-ai vrea să iei o pauză (deși îți dorești copilul), poate devii conștientă că vei fi nevoită să faci anumite sacrificii (financiare, relaționale, etc.), poate că această perioadă de sarcină nu este pentru tine ce te-ai așteptat să fie (poate sarcina e greu de dus, nu te simți bine fizic, ai anumite probleme medicale, etc.), poate că relația cu soțul sau familia devine tensionată, poate în această perioadă suferi în urma unor pierderi reale (deces, pierderea casei, mutarea în alt loc) ce te împiedică să te bucuri de minunea care se întâmplă în interiorul tău. Motive pot fi multe, mai mult sau mai puțin conștiente. Pierderea poate fi de orice fel și poate fi una pe care o anticipezi sau una pe care o trăiești acum.

Tristețea poate apărea dacă te focalizezi mai mult pe ce anticipezi că vei pierde.

Dezamăgirea este strâns legată de tristețe și poate apărea atunci când această perioadă nu este așa cum te-ai fi așteptat să fie (mai ales, dacă nu e atât de plăcută precum te-ai fi așteptat). Când lucrurile nu se desfășoară așa cum ne dorim și cum ne așteptăm, devenim dezamăgiți și chiar descurajați.

În sarcină, sunt multe aspecte pe care nu le poți controla, ci doar tolera, astfel că sarcina cere de la tine o adaptare continuă (chiar dacă uneori nu este pe gustul tău). Uneori, realitatea unei sarcini este destul de departe de ceea ce se aștepta mămica să fie, așadar e nevoie să se adapteze constant la această perioadă.

Frica se resimte foarte des de către viitoarele mămici. E firesc (cu frica ne naștem), apare ca un instinct de conservare, supraviețuire și anticipare a unor posibile pericole. Dacă te îngrijorezi în legătură cu posibilele situații negative care pot apărea în următoarea perioadă (rezultate la analize, la testele prenatale, felul în care va decurge nașterea sau alăptarea) înseamnă că ești o mămică ce ia în serios această pregătire pentru viitorul rol pe care-l va avea toată viața.

Femeile ascund felul în care se simt deoarece se simt vinovate sau rușinate de modul în care se raportează la sarcină.

Dacă este vorba despre o sarcină obținută greu sau în trecut ai mai avut pierderi de sarcină, atunci aceste îngrijorări sunt și mai dificil de gestionat. Ce vreau să scot în evidență este că „rădăcina” fricii este bună (dorința de a-ți proteja copilul), însă ce poate deveni problematic este dacă obișnuiești să te îngrijorezi prea mult în legătură cu aceste aspecte. De multe ori, nu poți avea un răspuns imediat la scenariile fricii, dar poți învăța să tolerezi incertitudinea.

Furia și frustrarea se întâlnesc foarte des la viitoarele mămici. Ele vin tot din dorința de auto-protecție și protecție față de copil. Ce înseamnă furia, de fapt? Ea este un semnal că niște limite personale ți-au fost încălcate, că tu, în acest moment, atât poți duce. Dacă o mămică nu ar simți furie sau frustrare, s-ar consuma și s-ar epuiza pe sine, ceea ce ar avea niște consecințe negative asupra dezvoltării armonioase a copilului. Bineînțeles, și partea hormonală își pune amprenta aici, căci schimbările hormonale o fac pe viitoarea mămică să fie mult mai sensibilă la astfel de schimbări.

Tocmai de aceea apar des și stările de iritabilitate și irascibilitate, cele în care, aparent fără motiv, femeia e mai irascibilă, mai „pusă pe harță și gata de atac”, e mai iritabilă decât de obicei și apar mai des izbucniri emoționale.

Când emoțiile prea intense devin o problemă

A fi viu înseamnă să ai emoții moderate sau intense, care vin și pleacă. Emoțiile trăiesc în corpul nostru, se „mișcă” permanent și se exprimă în corp. De aceea, spre exemplu, frica este asociată cu un gol în stomac, tremurat, iar furia este trăită ca o activare, corpul devine mai cald și mai energic.

Emoțiile în sarcină
Imagine: Juan Encalada , Unsplash.com

Emoțiile devin o problemă atunci când stările emoționale negative s-au „lipit” prea tare de tine, te împiedică să funcționezi bine în viața de zi cu zi și realizezi că mai degrabă te „încurcă”. De exemplu, plângi des, eviți mai multe situații, îți vine să te izolezi, nu mai poți dormi și nu te odihnești bine, ai atacuri de panică, te gândești repetitiv la anumite scenarii negative, te simți descurajată și neputincioasă, etc.

A fi viu înseamnă să ai emoții.

Un anumit nivel de anxietate e de așteptat să simți din când în când, căci ești într-o perioadă de continuă adaptare la ceva nou pentru tine (și pentru partener). Însă, dacă aceste stări nu trec, devin tot mai intense și îți afectează capacitatea de a funcționa zi de zi, atunci este timpul să ceri ajutor. Vorbim despre ceva problematic dacă aceste stări sunt persistente și intense, respectiv nu trec de la sine și îți mențin un distres constant.

Emoțiile negative sunt ca o alarmă de foc: un fum poate declanșa alarma, ceea ce ne protejează atunci când chiar este un foc. Însă, dacă alarma se declanșează atunci când nu este foc (ci doar fum din prăjitorul de pâine), atunci devin deranjante și excesive. Ca și sistemul de alarmă, emoțiile negative sunt utile și au un rol protector atunci când funcționează corect.

Însă, dacă se declanșează prea des, ne face să trăim într-o stare de alertă continuă, chiar și atunci când nu este cazul, împiedicându-ne să ne bucurăm de ce ne aduce viața. Așadar, nu e de dorit „să scăpăm” de ceea ce simțim, ci mai degrabă să înțelegem mesajul emoțiilor și să le folosim în favoarea noastră.

Ce poți face pentru a-ți gestiona mai bine emoțiile

Recunoaște ce simți - În primul rând, permite-ți să simți emoția, fără să te judeci pentru că te simți așa. Raportează-te cu curiozitate față de ce simți și unde simți în corpul tău. Să zicem că te simți apatică și lipsită de energie și chef. Poți să te întrebi: Cum se simte corpul meu acum? Unde simt ceva în corpul meu?. Poate observi că umerii îți sunt lăsați, că respiri mai lent, că ai o față inexpresivă, că pășești greoi. Perfect, tocmai ai evaluat felul în care se simte corpul tău și nu te-ai judecat pentru asta (Dar de ce mă simt așa? Nu așa ar trebui!).

Etichetează emoția (sau emoțiile) - Următorul pas ar fi să te întrebi Oare ce simt acum?, Cum mă simt acum?. Orice emoție are și niște coordonate fizice, așa cum am dat exemplu mai sus cu frica (golul în stomac) sau furia (corpul devine mai cald).

Odată ce identifici emoția cu care ai de-a face, identifici și nevoia din spate sau tendința sa de acțiune. Respectiv, dacă ești în sala de așteptare și simți frică înainte de controlul ginecologic, înseamnă că ai nevoie de siguranță și certitudine, să știi ce se întâmplă cu tine și dacă totul este în regulă (nevoie care urmează a fi îndeplinită în următoarele clipe). Odată ce știi cu ce emoții ai de-a face, ești mai aproape și de a le îmblânzi.

Oare ce vrea să-mi transmită emoția aceasta?.

Dă-i un sens emoției - întreabă-te Oare ce vrea să-mi transmită emoția aceasta?. De exemplu, dacă acum simți furie, poate emoția aceasta îți transmite faptul că nu-ți convine ceva, că ceva nu se întâmplă așa cum ți-ai dori, că ți se încalcă o limită personală, că ești obosită (sau nu te simți bine și te-ai săturat de asta). Unele nevoi pot fi rezolvate (de exemplu, dacă te simți obosită, este un semnal că ai nevoie de odihnă și somn), în timp ce unele pot fi doar tolerate (ex. Sarcina nu este ceea ce te așteptai să fie, dar o tolerezi așa cum este ea.).

Atunci când te conectezi în mod autentic la nevoile și emoțiile tale, ești în acord cu tine însăți și poți avea reacții mai utile în situațiile dificile.

Legat de mămicile care în această perioadă fac psihoterapie, ele nu încep pur și simplu să simtă mai multe emoții pozitive și mai puține negative. Ci, mai degrabă acestea își permit să simtă toate emoțiile, să le primească în mod deschis, nu să se judece pe sine pentru că „nu ar trebui” să se simtă așa. De exemplu, travaliul nu înseamnă doar chin și frici, ci înseamnă și curiozitate, anticiparea unei viitoare bucurii pe care mămica poate că nu a mai trăit-o niciodată. Asta înseamnă să fii agilă emoțională: să îți dezvolți abilitatea de a folosi întreaga paletă a experiențelor tale emoționale.

Furia, anxietatea și alte emoții negative sunt folositoare în moduri surprinzătoare.

Ele îți dau mai mult curaj, îți reglează comportamentul și te aduc mai aproape de ceea ce-ți dorești (chiar dacă se simt neplăcut).


Experiența unei sarcini diferă de la persoană la persoană. Nu există un standard despre cum ar trebui să fie și cu siguranță standardul nu este cel care este expus în filme. Unele femei sunt mai norocoase și au parte de o sarcină ușoară, în timp ce pentru altele este (mult) mai dificil. Cel mai important lucru este ca să ai grijă de tine, să-ți cooptezi partenerul să-ți fie alături sau alte persoane dragi ție pentru a avea o experiență cât mai plăcută.