Gânduri la final de an

Un an, un alt capitol în papirusul vieții noastre. Cum l-am trăit? De fapt... l-am trăit?

Iată-ne pe final de an, când pașii timpului ne duc tot mai aproape de 2022, iar culorile pe care le răspândesc aceste momente sunt... diverse.

Citind aceste rânduri, te invit să-ți dai o șansă de a da ceața la o parte și de a-ți clarifica perspectivele în legătură cu unde te afli, cum ai fost și cum ai vrea să fii.

Poate te uiți în spate cu mândrie, satisfacție, tristețe, dezamăgire, regret, cu dorința de a schimba ceva sau de a face mai bine... Este firesc să fie așa. Toate acestea fac parte din experiența umană, mai ales când vorbim despre o perioadă de atâtea luni.

Să alegem curajul și să ne permitem să greșim.

Poate-ți spui „În anul ce-a trecut am crezut, am luat decizii, am dezamăgit, am fost dezamăgit, m-am întristat, am încercat, am eșuat, am reușit, am început, am încheiat, am perseverat, am greșit, am reparat, am zâmbit, m-am bucurat de zilele senine, am fost înțelegător, câteodată am criticat, am ajutat, mi-am colorat viața așa cum am crezut că e mai bine. Am cunoscut, am testat limite, am redescoperit, am învățat, am trăit.” Nu găsim întotdeauna cuvinte pentru ceea ce trăim, astfel că rămânem cu imaginea vividă a celor întâmplate.

Câți dintre noi se regăsesc în rândurile de mai sus? Dar întrebarea cea mai importantă este: ce am făcut cu acele experiențe?

Am învățat!

Esențialul rămâne în: am învățat. Căci experiențe (reușite sau nu) avem zi de zi. Contează ce facem cu ele. Eșecul este atunci când te lași învins fără să fi învățat ceva. Cine este viu și învață în continuare, nu are parte de un eșec, ci de o încercare și o oportunitate de învățare. Așadar, să alegem curajul și să ne permitem să greșim.

Zi de zi să alegem să ne fim prieteni nouă înșine.

Când ne cunoaștem climatul sufletesc, știm la ce să ne așteptăm, în mare parte. Cunoașterea de sine face lucrurile mai ușor de dus. Este muncă de arheologie personală până ajungem să ne dezvoltăm o atitudine iubitoare față de noi înșine și față de ceilalți. Zi de zi să alegem să ne fim prieteni nouă înșine, mai ales în momentele în care simțim că nu merităm sau că ne este foarte greu.

În loc de clasicele inventare de obiective și strategii, îți propun, printr-o abordare mai metaforică, să reflectezi la rândurile de mai jos:

Din ce s-a împletit anul acesta pentru mine? Pe ce ritm a dansat inima mea în acest an?

Căci prea repede sărim în barca viitorului, fără să reflectăm la ce are de zis trecutul nostru. Apoi, vine o zi și ne trezim că nu ne mai înțelegem pe noi înșine. Nu mai știm de unde s-o apucăm. Adesea nu ne dăm seama că pe lângă regretele din trecut, putem să ne luăm și motivația tot de acolo, doar să avem sufletul și ochii suficient de deschiși.

Un gând de final de an:

„Când nu ai drum, creează-l. Când nu-ţi convine ceva, schimbă. Când nu eşti mulţumit de tine însuţi, reinventează-te. Schimbarea e singura constantă, singura necunoscută şi marele fior al cunoaşterii - ajunge şi-o potecuţă să cucereşti lumea, nu?”

Sorin Şomandra




Rămâi cu bine, 2021!
De la suflet la suflet,
Tania