Ce (nu) se întâmplă când apelezi la psiholog

Cei care se consultă cu un psiholog sunt, de cele mai multe ori, cei care au curaj să își confrunte dificultățile și rănile sufletești.

Situațiile de viață sunt complexe, iar uneori sunt dificil de gestionat de unul singur. Câteodată, nu știm ce vrem de la viață, nu știm ce simțim, nu înțelegem ce se întâmplă. Avem nevoie de încă o pereche de ochi pentru a vedea mai clar. Ne dorim ca viața noastră să fie bună și frumoasă, dar fără îndoială că viața ne aduce tot felul de situații... A înțelege viața este la fel de esențial pentru supraviețuire precum este abilitatea de a vorbi, a merge, a respira sau a mânca.

Consilierea individuală și psihoterapia sunt cele mai răspândite forme de organizare a procesului psihoterapeutic și presupune discuția unu-la-unu între client și psiholog. Scopul consilierii și psihoterapiei este să te ajute să înțelegi de ce gândești și te comporți într-un anumit fel, să te ajute să rezolvi situațiile dificile în care te afli și să înveți cum să-ți gestionezi pe viitor îngrijorările și problemele.

Ce se întâmplă la psiholog

Totul se desfășoară într-un mediu sigur și confortabil.

În timpul psihoterapiei, împreună cu psiholgul, se explorează și exprimă propriile gânduri, emoții și convingeri, în încercarea de a observa modul în care tiparele tale de gândire îți influențează viața. Totul se desfășoară într-un mediu sigur și confortabil, sub clauza confidențialității, astfel încât să beneficiezi de suport, pe măsură ce începi să te confrunți cu problemele tale. Discuțiile psihoterapeutice orientează gândurile personale spre o zonă constructivă, în care căutăm soluții și alternative, nu scuze și vinovați.

Psihoterapia sau consilierea psihologică nu presupun schimbarea ta ca persoană, ci, cu aceleași piese ale tale, punându-le într-o manieră diferită, să generezi trăiri noi, rezultate noi, experiențe noi: îți înțelegi trăirile, rolul și locul tău. E ca și cum mecanismele funcționează, însă, din când în când, mai trebuie reglate.

Psihologul nu oferă sfaturi, ci ajută persoana să își dea seama ce simte și ce gândește.

Ședințele de consiliere psihologică nu presupun că persoana povestește într-una despre necazuri, iar psihologul tace și acultă, ci, din contră, ședințele sunt interactive. Psihologul adresează multe întrebări, cu scopul de a stimula gândirea și a dezvolta conștientizarea de sine. Oamenii, în general, nu sunt obișnuiți să gândească și să aleagă pentru ei înșiși, ci sunt obișnuiți să reacționeze față de ceilalți și față de ce se întâmplă în jur. Psihologul nu oferă sfaturi, ci ajută persoana să își dea seama ce simte și ce gândește, iar prin stilul colaborativ, persoana își găsește propriile răspunsuri la dilemele pe care le are. Psihoterapia implică, pe de o parte, efort și motivație din partea celui care cere ajutorul, și pe de altă parte, empatie și suport din partea psihologului.

Scopul consilierii și psihoterapiei este să te ajute să înțelegi de ce gândești și te comporți într-un anumit fel.

Înainte de a începe terapia

Deseori vei avea de făcut lucruri de la o ședință la alta (explorări personale, provocări, etc.).

Terapia începe chiar înainte de prima întâlnire a psihologului cu clientul. Pentru client, ea începe atunci când începe să-și pună întrebări legate de viața sa. Când începi un proces psihoterapeutic, este în beneficiul tău să te angajezi pe deplin în propriul proces. Acest lucru înseamnă nu doar respectarea programării ședințelor și punctualitate, cât și seriozitate pe parcursul procesului: deseori vei avea de făcut lucruri de la o ședință la alta (explorări personale, provocări, etc.). Devine esențial să pui în practică toate aceste recomandări pentru a face efectiv schimbări în viața ta. Psihoterapia nu înseamnă doar discuții și ședința săptămânală, ci și ceea ce faci între ședințele programate. Indiferent cine este sursa situațiilor neplăcute prin care treci, nu se poate face psihoterapie cu cineva care nu este de față, în cabinet. De aceea, în cadrul procesului psihoterapeutic, întreaga discuție se va coagula în jurul tău și al vieții tale. Astfel, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poți face în cabinet este să fii sincer și deschis.

Relația terapeutică

Relația terapeutică este esențială în procesul psihoterapeutic, este liantul dintre psiholog și client. Atitudinea empatică a psihologului presupune faptul că toate experiențele tale sunt luate în serios. Relația terapeutică presupune perspectiva împărtășită asupra așteptărilor pe care le ai de la terapie, acord asupra problemelor, scopurilor și cauzelor problemelor. Printre aspectele tehnice ale relației terapeutice se numără stilul colaborativ al psihologului, oferirea de suport afectiv, conceptualizarea problemelor pentru facilitarea înțelegerii și gestionării lor, explorarea în adâncime a problemei, recunoașterea succeselor și întărirea lor. Trebuie menționat că, deși reciprocă, relația nu este egală. Psihologul și clientul sunt acolo din motive diferite, și se află în roluri diferite.

Viața umană este limitată și aceasta este provocarea fundamentală.

La psiholog NU se întâmplă următoarele lucruri:

• Nu se rezvolvă problemele în prima ședință
• Nu se prescriu medicamente
• Nu se dau sfaturi
• Psihologul nu citește gândurile clientului (deși, uneori le poate intui)
• Psihologul nu are „harul” de a concluziona care decizie este cea mai potrivită pentru tine
• Psihologul nu „te vindecă”

Cei care se consultă cu un psiholog sunt, de cele mai multe ori, cei care au curaj să își confrunte dificultățile și rănile sufletești. A ne plânge că n-am primit o mână de cărți suficient de bună în viață, nu va duce nicăieri. Mâna cu care ne-am născut, cu plusuri și cu minusuri, este cea pe care trebuie să o jucăm, și să o punem în valoare cât mai bine. Viața umană este limitată și aceasta este provocarea fundamentală cu care trebuie să ne confruntăm.

Dacă descoperi că nu poți scăpa singur de capcanele tale mentale, apelează la un psiholog. De ce să continui să îți limitezi viața?