Nu tot timpul când ne deschidem sufletul în fața cuiva, avem nevoie de un sfat. Ceea ce vrem e ca celălalt să ne ofere un spațiu în care să ne conectăm, și poate, ajungem singuri la răspunsuri.

Foarte multe conflicte provin din incapacitatea noastră de a asculta. Ascultăm pentru a reacționa, nu pentru a înțelege. Ceea ce caraterizează aproape toate problemele de comunicare este faptul că persoanele în cauză nu se simt nici ascultate, nici înțelese.

A asculta înseamnă: să mă pun în slujba ta și să încerc să pătrund în universul tău.

A asculta nu înseamnă doar a auzi și a recepta, ci a primi cu adevărat ceea ce vine de la celălalt. A asculta nu înseamnă a accepta tot ceea ce vrea celălalt, tot ceea ce spune. Nu este sinonim cu a fii de acord. Ascultarea activă presupune să mă centrez pe mesajul pe care îl primesc de la partenerul de discuție, nu doar să ascult pasiv ce îmi spune.

A asculta înseamnă să urmăresc firul discuției, să fac loc în mintea mea pentru ce ai de spus, să las la o parte judecățile mele, sfaturile pe care ți le-aș oferi: să mă pun în slujba ta și să încerc să pătrund în universul tău. Ori, de cele mai multe ori, oamenii așteaptă ca partenerul de discuție să termine ce are de spus, ca pe urmă să spună ce au ei de spus. Parcă s-a creat o credință comună conform căreia, „Dacă te ascult pe tine, eu nu mai apuc să spun ce am de spus! Și vreau să știi că și eu am ceva de spus!”. Și, atunci, de multe ori, pe măsură ce îmi vorbești mie, eu încerc să-ți vorbesc ție și nici unul dintre noi nu îl ascultă pe celălalt. Cumva, nu avem încredere că dacă stăm să-l ascultăm pe celălalt, va exista timp și pentru noi, să ne exprimăm apoi.

Tu asculți activ? Sau doar... asculți?
Imagine: Necunoscut(ă) , Necunoscut(ă)

Ascultarea activă constă în ascultarea respectuoasă a ceea ce are celălalt de spus, dar mai ales a ceea ce nu spune, înregistrând mesajele non-verbale transmise, care sunt, uneori, în contradicție cu cele afirmate. Înseamnă, de asemenea, să fii atent la sentimentele exprimate și la cele reținute.

Ascultarea e o unealtă care conectează oamenii mai eficient decât multe, multe altele! Uneori, tot ce avem nevoie de la cel din fața noastră este doar de un semn, care are sens în lumea noastră, că am fost auziți. Nu e necesar ca cealaltă persoană să arate că a înțeles, că e de acord cu mine, nu trebuie nici să mă valideze, ci doar să îmi arate că a fost acolo cu mine.

Comportamental, cum pot să-l „ascult”activ pe celălalt?

  • Să mențin contactul vizual
  • Să am o postură adecvată – deschisă, cu orientare spre celălalt
  • Să nu-mi distrag atenția (ex. nu mă uit la ceas)

Verbal, cum pot să-l „ascult” activ pe celălalt?

  • Întărire pozitivă: „Așa-i!”, „Într-adevăr!”, „Îhî”
  • Adresare de întrebări relevante (nu arunc cu întrebări în celălalt)
  • Parafrazare = reiau cuvintele celuilalt, pe scurt
  • Clarificare = adresez întrebări pentru mă asigura că am înțeles mesajul
  • Sumarizare = fac un rezumat, cu cuvintele mele, a ceea ce a spus celălalt – sub formă de concluzie

Fii atent la sentimentele exprimate și la cele reținute.

De reținut este că nu tot timpul când ne deschidem sufletul în fața cuiva, avem nevoie de un sfat. Ceea ce vrem e ca celălalt să ne ofere un spațiu în care să ne conectăm, și poate, ajungem singuri la răspunsuri.


Dacă crezi că ai nevoie de ajutor specializat, poți programa chiar acum o primă ședință de consiliere psihologică sau psihoterapie la numărul de telefon +40 (770) 949.093 sau la adresa taniablanka.psiholog@icloud.com.