Când criticul interior devine sabotor

Vocea critică nu este ceva de „aruncat la coșul de gunoi”, ci e o voce care cere a fi integrată. Poate că nu în forma în care ea apare acum, ci ajustată, flexibilizată astfel încât să-ți fie de folos.

Fiecare dintre noi avem acea voce în interiorul nostru care își petrece timpul judecându-ne și criticându-ne. Este acea voce care ne spune cât de tare am dat-o în bară, cât de tare am eșuat, că ceea ce am făcut a fost profund greșit și aiurea, iar asta nu este acceptabil pentru noi. Uneori, avem impresia că o parte din noi ne sabotează acțiunile bune pe care la facem.

Acea parte își face simțită prezența mai ales atunci când facem ceva diferit față de vechile noastre obiceiuri (de obicei, negative). Ce facem apoi este că avem tendința de a generaliza această voce la întreaga noastră persoană, nu la acel comportament specific care nu ne-a ieșit așa cum am vrut.

Cum se dezvoltă vocea critică?

În primul rând, vocea critică se dezvoltă, nu apare, pur și simplu, din neant. Vocea critică este o „prelungire” a vocii critice a celor care ne-au crescut: părinți, bunici, rude, învățătoare, profesori. Copiii care au avut părinți critici, perfecționiști, rigizi, cu așteptări foarte mari și care puneau presiune pe diverse aspecte ale vieții (educație, aspect fizic, manifestări sociale), aceia sunt cei care își vor dezvolta Criticul interior. Astfel de copii vor avea un Critic Interior destul de aspru.

Această voce interioară e ca un autosabotor intern, care parcă face parte din tine, din existența ta. Poate sună ceva de genul: „De ce să mai încerci? Oricum nu vei reuși.”, „Ești un ratat!”. În timp, cuvinte atât de aspre duc la o stimă de sine scăzută (sau, cel puțin, fluctuantă) și chiar la depresie. Astfel de cuvinte aspre și punitive te pot opri din a mai încerca să faci schimbări în propria viață și chiar duc la eșecuri prin diverse comportamente auto-sabotoare: perfecționism, amânarea sarcinilor, diverse adicții (dulciuri, alcool droguri).

Învață să ai mai multă grijă de tine!

Acest Critic Interior poate deveni un dușman, ce vine „la pachet” cu anxietate paralizantă, cu multă vinovăție și rușine. În astfel de situații, de multe ori vinovăția, rușinea, deprimarea și alte conflicte interioare afectează foarte puternic o persoană.

Din cauza faptului că acest Critic Interior generează atât de multe dificultăți emoționale și este nefavorabil bunăstării psihice, este tentant să crezi că este un dușman care trăiește tot timpul cu tine și că trebuie să scapi de el pentru a fi împlinit.

Și tu ești o ființă umană imperfectă.

Și tocmai din acest motiv, există multe modalități de a te lupta cu acest Critic Interior și de a-i face față - există o mulțime de seminarii și workshop-uri care te învață cum să reziști acestui Critic Interior, cum să-l minimalizezi, cum să-l ignori și să-ți vezi de treabă. Problema cu aceste tehnici este că ele nu funcționează - cel puțin nu pe termen lung. E extenuant și nesustenabil să te lupți cu (o parte din) tine pentru o lungă perioadă de timp.

Vocea Critică ne vorbește despre nevoile noastre.

Nu ai unde să fugi, unde să te ascunzi de această voce aspră. Partea bună este că nu trebuie să fugi de ea, ci doar să o îmblânzești. Diverse tehnici și metode de a rezista acestui Critic Interior nu vor funcționa deoarece el nu e neapărat împotriva ta (deși așa pare la prima vedere), ci încearcă să-ți fie de folos, doar că nu știe cum altfel decât prin cuvintele pe care le-a interiorizat mai demult.

Până nu vei descoperi în ce fel vrea să-ți fie de folos, el va fi la fel de prezent ca până acum. N-aș spune că al tău Critic Interior nu te ajută cu nimic. Din contră, cred că dacă l-ai asculta cu atenție, îți va aduce la suprafață o nevoie de a ta, vrea să-ți semnalizeze ceva. Vocea critică nu este ceva de „aruncat la coșul de gunoi”, ci e o voce care cere a fi integrată. Poate că nu în forma în care ea apare acum, ci ajustată, flexibilizată astfel încât să-ți fie de folos.

De exemplu, dorința noastră de perfecțiune are la bază nevoia de a fi apreciați, acceptați, de a fi valoroși și de a aparține unui grup. Printr-o voce intens critică, această nevoie nu se exprimă așa cum ne-ar fi nouă util, ci din contră, ajunge să ne autosaboteze. De exemplu, vocea critică poate apărea sub forma „Vezi? Iar ai greșit. Tu tot timpul greșești!”, însă, la o examinare mai atentă ar putea însemna faptul că, în astfel de situații, pentru tine e important să nu faci greșeli și că ai fi avut nevoie să faci un pic mai bine.

Nu poți să fii blând și înțelegător cu tine și în același timp să fii aspru cu tine.

Poate-ți semnalează și că în aceste momente ai nevoie să-ți acorzi mai multă înțelegere și compasiune față de tine. Astfel, poate data viitoare când vei fi într-o astfel de situație, îți vei reaminti că și tu ești o ființă umană imperfectă și că vei face lucrurile suficient de bine, dar asta nu înseamnă că vei fi fără greșeală. Sau, poate această voce critică vrea să-ți semnaleze faptul că ai nevoie să-ți flexibilizezi așteptările pe care le ai de la tine și să integrezi greșeala ca fiind parte din viața ta pentru a te putea dedica mai bine activităților în care te implici.

Un antidot ar fi compasiunea de sine.

Realitatea este că nu poți în permanență să faci ca acest Critic Interior să tacă. Uneori vei reuși, dar vocea se va reîntoarce. Ceea ce poți face este să înlocuiești aceste cuvinte aspre cu cuvinte mai blânde, prin care să-ți oferi suport. De exemplu, în loc să spui „Vai, ce prost sunt, n-am reușit să termin proiectul la timp!” ai putea să-ți spui „Fac tot ce pot în acest moment.

Având în vedere situația actuală, asta este tot ce pot face acum”. Asta înseamnă să îți dezvolți compasiunea față de tine. Aceasta este o abilitate esențială pentru a îmblânzi tendința noastră de a ne judeca și de a fi foarte aspri cu noi și cu ceilalți. Compasiunea de sine este cel mai bun antidot pentru otrava Criticului Interior. Compasiunea înseamnă să te tratezi cu grijă, cu blândețe și cu bunătate. Atunci când ai compasiune față de sine, Criticul Interior nu-și mai face de cap în interiorul minții tale, căci nu poate tolera compasiunea. De ce? Pentru că-i reamintește faptul că nu poți să fii blând și înțelegător cu tine și în același timp să fii aspru cu tine.

Criticul Interior are așteptări nerealiste, mari și exagerat de mari, astfel încât ele cu greu pot fi obținute.

Atunci când ai compasiune față de tine, te înțelegi și te accepți așa cum ești, chiar dacă îți dorești în continuare să faci schimbări în viața ta. Astfel, îți setezi niște așteptări mai realiste de la tine și niște obiective realizabile. Criticul Interior are așteptări nerealiste, mari și exagerat de mari, astfel încât ele cu greu pot fi obținute. A învăța să ai mai multă compasiune față de tine te pune în contact cu credința că tu ești valoros și meriți suport și apreciere chiar și în momentele dificile (poate, mai ales atunci!).

Nimeni nu spune că trebuie să bagi în seamă toate gândurile care-ți trec prin minte. De asemenea, nici nu sunt adevărate toate gândurile pe care le ai. Tu ai puterea să alegi gândurile pe care le crezi și pe care vrei să le ții aproape, atât doar că ai nevoie de antrenament - nu va ieși din prima!