Ce vrea mintea ta să spună prin depresia pe care ți-a dat-o?

Simptomele depresiei variază de la o persoană la alta, dar de obicei încep cu o lipsă de dorință pentru a face activități care înainte erau plăcute și acum nu mai sunt. Gândirea devine generalizată, negativă sau „ca în ceață” și există o retragere din implicarea în propria viață, fiind însoțită de tulburări de somn. Emoțiile de rușine, tristețe și iritabilitate persistentă se găsesc în peisajul emoțional intern.

Adesea, anxietatea apare alături de depresie, generând mai multe emoții dificile, gânduri negative și senzații corporale neplăcute. Aceste stări duc la generarea unor mecanisme de adaptare care pot părea utile sau liniștitoare la început, dar care, în timp, devin auto-sabotoare pentru că persoana se împotmolește. Cu toate acestea, ele pot duce și la contactarea unui psihoterapeut care poate oferi sprijin și alături de care persoana poate descoperi lumina de la capătul tunelului.

În depresie, starea emoțională e îmbibată de apatie și este populată de gânduri negative.

În depresie, starea emoțională e îmbibată de apatie și este populată de gânduri negative legate de sine. Sinele se schimbă în depresie. Se simte diferit din punct de vedere calitativ: lipsește cheful, plăcerea, se simte o oboseală psihică și fizică și o lipsă de scop. Persoana se gândește la sine în termeni negativi și petrece mult timp gândindu-se la defectele proprii, se poate simți vinovată pentru acțiunile trecute și are o senzație de descurajare și deznădejde în ceea ce privește viitorul său. Când o persoană este în depresie, felul în care „se potrivește în lume” nu este același.

Un simptom des întâlnit în depresie este o pierdere a vitalității. Când o persoană este deprimată, vitalitatea sau energia ei „se mută” în partea inconștientă a psihicului său, unde ea poate căuta să-și rezolve conflictele sau să ajungă la o nouă perspectivă și tendință spre acțiune. O parte importantă a vindecării poate fi găsirea unor modalități de a favoriza conștientizarea a ceea ce este nou, ce se simte diferit și, în cele din urmă, unde avem nevoie să ducem mai multă îngrijire.

Un simptom des întâlnit în depresie este o pierdere a vitalității.

Persoana deprimată poate deveni atât de absorbită de ce se întâmplă în interiorul ei încât îi este greu să se concentreze asupra evenimentelor din exteriorul ei. Persoanele cu depresie petrec mai mult timp gândindu-se la ele însele și le este dificil să-și îndrepte atenția asupra evenimentelor din afara lor. Odată ce și-au îndreptat atenția asupra evenimentelor externe, adesea le este greu să-și mențină concentrarea.

Persoana deprimată nu numai că se gândește la sine în termeni negativi, dar este și mai sensibilă la stimulii care îi susțin opiniile: de exemplu, se concentrează selectiv pe feedback-ul negativ și își reamintește mai multe trăsături negative ale sinelui.

Depresia poate fi înțeleasă ca o alarmă ce ne semnalizează ceva important pentru noi

În ultima vreme, se adoptă o viziune integrată a depresiei, care ia în calcul factori multipli în apariția depresiei: genetice, psihic-emoționale, fizice și de mediu. Diverse discipline precum neuroștiința, psihologia și psihiatria se reunesc pentru a înțelege cauzele durerii reale suferite în diferite tipuri de depresie și posibilele metode de prevenție și tratament.

Depresia ca reinventare a sinelui
Imagine: freestocks , Unsplash.com

Depresia poate fi înțeleasă ca o alarmă ce ne semnalizează ceva important pentru noi. Dacă nu cunoaștem scopul depresiei, rămânem blocați în ea. Noi, ca oameni, nu suntem făcuți să stagnăm, ci tindem să ne mișcăm și să creștem constant. Când nu ne mișcăm și nu creștem, începem să murim. Ne izolăm. Pierim.

Suferința interioară nu se vede întotdeauna la exterior

Faptul că nu există motive vizibile din exterior pentru apariția depresiei, nu înseamnă că nu există factori interni, ce țin de individ, care să predispună persoana la stări depresive, precum: structura de personalitate, sensibilitatea la anumiți stimuli, stima de sine, încrederea în sine, viziunea asupra lumii, viața afectivă. Nu în ultimul rând, există și o componentă genetică a depresiei, dar și alte cauze neurofiziologice care au fost asociate cu stările depresive, cum ar fi tulburările endocrine.

Există și o componentă genetică a depresiei...

Tratamentul în acest caz, ar fi de dorit să se facă pe mai multe planuri (psihoterapie / tratament psihiatric, modificări în stilul de viață, tratamentul unor tulburări organice), bineînțeles, după ce au fost identificate corect cauzele ei. Ceea este nesemnificativ pentru cineva poate fi extrem de semnificativ pentru altcineva.

Ce putem face

În primul rând, e important să înțelegem „forma depresiei”: ce o menține și care e scopul acesteia pentru ca mai apoi să ne gândim împreună la căile de urmat. De obicei, acestea au loc într-o terapie. Este un proces care favorizează colaborarea și deschiderea din partea celui care a cerut ajutorul, ceea ce poate duce la senzația de a nu mai fi singur în propria suferință.

Apoi identificăm dacă există cauze mai adânc înrădăcinate care trebuie explorate. Reflectăm, de asemenea, asupra evenimentelor recente de viață care ar fi putut declanșa episodul de depresie și dezvoltăm, treptat, resurse interne și externe pentru a crește sentimentul de speranță și reziliență.

Cei apropiați ar putea avea cele mai bune intenții, dar aceste încercări pot fi percepute ca atacuri.

Sunt și persoane care spun că nu au vrut să contacteze un specialist pentru că le-a fost frică să dezvăluie profunzimea felului în care se simt, le-a fost frică că li s-ar spune să se înveselească pentru că au multe lucuri pentru care să fie recunoscători sau „să-și bage mințile-n cap” pentru că le provoacă altora disconfort. Cei apropiați ar putea avea cele mai bune intenții, dar aceste încercări pot fi percepute ca atacuri, care întăresc sentimentele de vinovăție și neputință la persoana care (deja) suferă.

Ca la orice problemă de sănătate fizică sau mintală, putem să fim predispuși spre un fond mai depresiv, însă există soluții. Dacă persoana știe că poate avea această predispoziție, își poate construi un stil de viață care să o ajute, să o susțină, va fi mai atentă (la fel că într-o dietă) la ce „ingrediente” adaugă în viața sa. Depresia, ca orice suferință psihică, necesită un timp suficient pentru a fi înțeleasă și elaborată psihic. De multe ori e greu, dar e necesar ca persoana să își dea timpul necesar pentru a se recupera din suferința sa.

Depresia și conturarea identității de sine

Depresia poate prefigura o revitalizare a propriei vieți sau o explozie de activitate creativă. Depresia poate fi un semn că cineva nu trăiește conform valorilor sale. Să fii tu însuți într-o societate plină de norme care sunt luate drept „adevăruri” normale poate însemna respingere (sau, cel puțin, respingere anticipată).

Depresia poate prefigura o revitalizare a propriei vieți sau o explozie de activitate creativă.

Emoțiile pe care le simțim, întotdeauna ne împing să facem ceva, ne împing spre o tendință de acțiune. Putem folosi emoțiile negative pentru a reflecta, pentru a face ceva nou, pentru a visa, pentru a face lucrurile diferit. Toate acestea pot fi bune premise pentru a contura noi părți din noi înșine, dacă știm cum să folosim aceste emoții negative.

Numeroși artiști și-au folosit depresia pentru a crea ceva nou, ceva inovator. J. K. Rowling, Charles Dickens, Lev Tolstoi sunt doar câteva exemple. De asemenea, sunt multe persoane care au trecut prin diverse pierderi (financiare, relaționale, separare de partener sau divorț, doliu) care, chiar dacă au trecut prin depresie, la un moment dat și-au valorificat emoțiile apăsătoare pentru a trăi altfel decât o făceau înainte. Astfel de experiențe de viață nu au cum să nu schimbe ceva în ADN-ul nostru emoțional, de aceea, pot deveni extrem de valoroase. A discuta cu cineva, a scrie, a picta, a compune sunt forme de exprimare, iar depresia exact de asta are nevoie pentru a se reduce ca intensitate: de a fi văzută, ascultată, exprimată. Doar așa ea se poate transforma în prieten.

Persoana deprimată poate fi încurajată să petreacă mai mult timp interacționând cu oameni care au fost importanți pentru ea.

În depresie, conturarea identității de sine vizează mai multe direcții. Inițiativele legate de modificarea stilului de viață, prin încurajarea unei mai bune sănătăți fizice – alimentație sănătoasă, exerciții fizice și igiena somnului – pot îmbunătăți dispoziția emoțională. Astfel de intervenții necesită modificări comportamentale, ceea ce pot ajuta persoanele să dobândească o perspectivă diferită asupra sinelui lor: ca fiind capabil să facă schimbări și ale cărui eforturi nu vor fi zadarnice. Persoana deprimată poate fi încurajată să petreacă mai mult timp interacționând cu oameni care au fost importanți pentru ea, ajutând astfel la reîmprospătarea senzației de conectare și apreciere.

Când cineva are depresie, există tendința ca ea să fie considerată ca pe un dat, ca și cum neajutorarea și descurajarea ar fi ceva implacabil, ca și cum depresia este o trăsătură personală, nu ca pe ceva ce ar trebui adresat și rezolvat. Însă depresia nu este capătul drumului, ci poate fi un deschizător de drumuri. Pasărea Phoenix arde până la cenușă pentru a renaște mai puternică. Asta înseamnă multă suferință. Deși este uneori inconfortabil, depresia poate fi valorificată într-un mod util pentru creșterea personală.

Depresia nu este capătul drumului, ci poate fi un deschizător de drumuri.

Este uimitor cât de inflexibil avem tendința să ne gândim la noi înșine. De multe ori avem impresia că suntem într-un fel sau altul, însă noi purtăm în noi multe contradicții interioare, iar lumea noastră interioară este extrem de complexă și vastă. Niște trăsături rigide despre cum credem că suntem, nu ne ajută deloc, iar făcând acest lucru, pierdem o mulțime de date relevante despre cine suntem și cine am putea deveni.

Întrebări de reflectat

  • Dacă depresia ta nu e capătul drumului (deși așa se simte), ci doar un punct de cotitură?
  • Dacă depresia ta îți spune că e timpul să fii mai conectat la tine și la nevoile tale reale?
  • Dacă depresia ta îți transmite mesajul că ai nevoie să schimbi ceva la tine și nu să renunți?
  • Dacă depresia ta îți arată că te-ai înstrăinat de o parte valoroasă din tine?

Este imposibil să evităm cu totul emoțiile negative pentru că a trăi înseamnă a avea parte de eșecuri și conflicte. A învăța cum să facem față acestor emoții este abilitatea care ne poate fi de folos în multe situații de viață. A-ți accepta gândurile și emoțiile, a-ți înțelege tristețea, rușinea și vinovăția înseamnă să-ți vezi dificultățile cu mai multă claritate și să mergi pe niște căi mai utile pentru tine.