Nu ne vom elibera niciodată avântându-ne în zbor spre culmi mai înalte, câtă vreme nu vom înceta să mai evităm părțile întunecate din noi înșine, aspecte pe care adesea neglijăm să le analizăm.

„Umbra nu este o greșeală sau un defect.”

Connie Zweig

Chiar dacă fiecare dintre noi face ce poate mai bine, există momente în viață când, chiar dacă depunem eforturi, emoțiile ne dau de gol și devenim foarte reactivi, iar partea noastră mai puțin plăcută își face simțită prezența. Fiecare dintre noi are anumite părți care nu sunt așa de plăcute, ce ies la suprafață, chiar dacă nu ne dorim acest lucru. Acestea sunt tendințe care trăiesc în noi, sunt instincte primitive cu care ne-am născut și pe care le-am învățat că sunt inacceptabile. Acestea se pot înscrie pe lista furiei, lăcomiei, geloziei, adicțiilor, procrastinării și a altor comportamente auto-distructive.

Carl Jung a denumit aceste instincte ale noastre (sau părțile mai întunecate ale personalității noastre) ca fiind niște umbre ale noastre. Au fost în centrul atenției în media pe parcursul timpului, precum în miturile Greciei Antice, în filme, artă, literatură și au fost portretizate de personaje faimoase, de la Hamlet până la Darth Vader.

Indiferent cum alegem să denumim aceste părți ale noastre, important este să ne amintim că ele sunt doar atât – niște părți. Nu reprezintă suma a ceea ce suntem.

„Umbra nu este o greșeală sau un defect” spun Connie Zweig și Steve Wolf, autorii cărții Romancing the Shadow: Illuminating the Dark Side of the Soul . „E o parte a naturii noastre. Nu reprezintă o problemă ce trebuie remediată, ci un mister pentru a-i face față. Are puterea de a ne conecta la noi înșine până în străfundurile imaginației noastre.”. Indiferent cum alegem să denumim aceste părți ale noastre, important este să ne amintim că ele sunt doar atât – niște părți. Nu reprezintă suma a ceea ce suntem. Totuși, dacă le permitem să ne submineze judecata, ele ne pot afecta relațiile, starea noastră de bine și, în cele din urmă, calitatea vieții noastre.

Îmbrățișând părțile noastre întunecate
Imagine: Necunoscut(ă) , Necunoscut(ă)

Paradoxul constă în faptul că dacă vrem să schimbăm aspectele nedorite ale persoanei noastre, întâi trebuie să învățăm să le acceptăm. Este important să observăm monologul nostru interior negativ și să ne întrebăm ce credințe despre noi înșine mențin ele. Pe ceea ce ne concentrăm atenția, devine realitatea proprie.

Cum putem acționa? Iată câteva idei:

Auto-compasiunea

Autocompasiunea înseamnă orientarea spre propria suferință și manifestarea înțelegerii și empatiei față de ea. E opusul egoismului. Auto-compasiunea presupune să te tratezi pe tine însuți cu bunătatea și omenia cu care îi tratezi și pe cei pe care îi iubești (prieteni, soră, soț, etc.). Dacă ne dorim o relație sănătoasă – cu ceilalți sau cu noi înșine – compasiunea nu e negociabilă. Acest lucru include a simți compasiune și pentru părțile mai puțin plăcute ale celorlalți.

Iertarea de Sine

Probabil că mai dificil de a ierta greșelile celorlalți este de a le ierta pe ale noastre. Cei mai mulți dintre noi au momente pe care și-ar dori să le ia înapoi, momente în care nu au reacționat așa cum și-ar fi dorit sau au spus cuvinte ce nu-și aveau rostul atunci. În acele momente, ne putem aminti de condiția noastră de ființe imperfecte, căci cei mai mulți dintre noi au trecut prin aceste trăiri. Când ne comportăm într-un fel care ne face rău, iertarea de sine nu înseamnă că este bine să repetăm comportamentul, ci, să ne uităm la comportamentul pe care l-am făcut și să ne gândim cum putem reacționa mai bine în viitor, într-o situație similară.

Nu crede tot ce crezi despre tine

E important de reținut că evaluările noastre negative vor fi, din când în când, mai puțin adevărate, cu atât mai mult cu cât noi suntem judecătorii noștri cei mai aspri. Da, este foarte posibil să avem experiențe (cu adevărat) neplăcute din când în când, dar ideea e să le avem mai rar. Dacă ne criticăm și ne învinovățim pe noi înșine de fiecare dată când o dăm în bară, ne compromitem atât starea de bine psihologică și emoțională, cât și sănătatea fizică. Dacă punem la suflet numeroasele neplăceri și frustrări personale, ne creștem riscul de a suferi de anumite afecțiuni fizice.

Nu mai judeca părțile personalității tale ca fiind rele sau bune, pozitive sau negative, ci începe să te gândești la ce pot fi ele folositoare.

Oamenii sunt, din naștere, ființe imperfecte, așadar, fac (adesea) greșeli. Dacă nu am face greșeli, nu am putea să evoluăm. Ceea ce putem face este să ne trăim viața având intenții bune, iar atunci când greșim – ceea ce vom face, căci vom greși – vom lua la cunoștință și vom încerca să facem mai bine data viitoare. Nu mai judeca părțile personalității tale ca fiind rele sau bune, pozitive sau negative, ci începe să te gândești la ce pot fi ele folositoare... sau nefolositoare. Adu-ți aminte că fiecare face ce știe mai bine în acel moment.

Nu ne vom elibera niciodată avântându-ne în zbor spre culmi mai înalte, câtă vreme nu vom înceta să mai evităm părțile întunecate din noi înșine, aspecte pe care adesea neglijăm să le analizăm. Caracteristica principală a persoanelor integre este că ele dovedesc o mai mare abilitate de a negocia tot ce le oferă viața pentru că au o mai bună agilitate emoțională, respectiv nu evită emoțiile negative și disconfortul care apare.

„O persoană integră este cineva care, deopotrivă, a umblat cu Dumnezeu și s-a luptat cu diavolul”.

Carl Jung