Fericirea nu este un premiu pe care îl câștigi la final, după ce te agiți o bucată de vreme, ci, mai degrabă ea vine lângă tine, făcându-i loc în viața ta, în fiecare zi, în timp ce te ocupi de activitățile tale.

Lucrurile schimbătoare din viața noastră subminează un vis care ne este foarte drag și pe care îl ținem aproape de sufletul nostru, chiar dacă nu îl realizăm: fantezia de a fi fericiți până la adânci bătrâneți – a câștiga o dată și pentru totdeauna! Vedem fericirea nu ca pe un obiectiv dezirabil, ci ca pe un imperativ moral.

Trăim zi de zi cu această iluzie, deși realitatea ne demonstrează la fel de des că a pierde face tot atât de mult parte din viața noastră, ca și a câștiga. Ori, câștigul este temporar și dependent de context. Strategia de a câștiga aici și acum nu e niciodată o strategie universală de a câștiga. Nu există formule și nici rute pentru un câștig etern, iar fericirea e mai mult decât niște sentimente trecătoare de plăcere.

Ceea ce funcționează astăzi, se poate schimba mâine.

Visul de a „câștiga” trăiește în noi toți. Formula „fericiți până la adânci bătrâneți” este cea mai plăcută și dulce formulare la sfârșitul fiecărei povești. Și ne-am învățat cu ea, încă de când am fost mici. Chiar dacă se știe că panaceele nu sunt realiste, le găsim oriunde în jurul nostru: la loterii, în reclame, în povești de succes mediatizate, în articole ce ne oferă cheia succesului, etc. Tărâmul pe care stăm cu toții e mereu tremurător, plin de crăpături. Nu există chei universale pentru fericirea mult așteptată. Cea mai apropiată formulă de a fi o „cheie universală” este „ceea ce funcționează astăzi, se poate schimba mâine”. Fericirea reflectă o judecată personală despre viață.

Deseori acționăm ca și cum ar exista un manual de reguli ale vieții și îl căutăm în diverse locuri, inclusiv mergând la psiholog. În mod paradoxal, numai când descoperim că nu există un asemenea manual devenim conștienți de dimensiunea personală.

Explorând dorința de a fi fericiți totdeauna
Imagine: Necunoscut(ă) , Necunoscut(ă)

De fapt, o bună parte din viață o petrecem într-o incertitudine (uneori disperată) în timp ce acest câștig permanent ne sâcâie. Dar viața nu e un joc pe care îl câștigi sau îl pierzi. Chiar și în ciuda unei reușite, ne bucurăm două zile, iar apoi privim pentru alte vârfuri ce urmează a fi cucerite. Nu ne mulțumim niciodată, oricât de satisfăcătoare este reușita noastră.

În viața reală, fericirea este o stare temporară.

Privim fericirea ca și starea ce vine imediat după ce reușim să obținem ceva ce ne dorim. Astfel, luptăm pentru ceva, îl obținem și apoi primim această fericire ca un dar. Fericire despre care credem că „De asta mai am nevoie și o să am tot ce-mi doresc!”. Dacă acumulăm suficiente lucruri pe care ni le dorim în viață, vom fi fericiți. Pe de altă parte, dacă picăm mai jos de un anumit nivel al lucrurilor pe care le vrem, vom fi târâți într-o temută nefericire. Drept consecință, suntem mereu în căutarea acelui lucru magic ce ne asigură fericirea: locuința potrivită, partenerul ce ni se potrivește, jobul mult dorit, etc. Acel lucru ne garantează o fericire perpetuă. Și, cu puțin noroc, după ce l-am obținut, nu mai trebuie să-l îngrijim. Eh, fericirea aceasta nu vine într-un pachețel cu fundiță, și cu atât mai puțin nu reprezintă o bază permanentă în viața noastră. În viața reală, fericirea este o stare temporară. Ne bucurăm de ea pentru ceva timp, apoi o pierdem, apoi iar apare și tot așa, permanent.

Fericirea este, de cele mai multe ori, confundată diverse conjugări ale verbului „a avea”. Cei mai mulți dintre noi cunoaștem persoane care se străduiesc toată viața să aibă o familie, o casă, o carieră, un copil, crezând că fericirea ar veni automat în urma îndeplinirii acestor obiective („Dacă vei face asta, vei fi fericit. Și eu, și tu, și toată lumea.”, „Ascultă-mă ce-ți spun: nu există fericire mai mare decât să ai... – completați cu ce doriți -”). Însă, dacă o definim așa, vom avea puține momente de fericire, căci ea nu este o modalitate competitivă de a ne raporta la viață.

Scopul este să fim capabili să trăm o viață în care suntem dispuși să acceptăm să simțim orice.

Dacă vrei să fii fericit, ieși din mintea ta și întoarce-te la viață. Încercarea disperată de a căuta pozitivul și de a evita negativul nu este decât o rătăcire zadarnică și te va duce la nereușită. Fericirea nu este un premiu pe care îl câștigi la final, după ce te agiți o bucată de vreme, ci, mai degrabă ea vine lângă tine, făcându-i loc în viața ta, în fiecare zi, în timp ce te ocupi de activitățile tale. În loc să urmărim „să ne simțim bine”, scopul este să fim capabili să trăim o viață în care suntem dispuși să acceptăm să simțim orice, astfel încât să accedem la o viață mai complexă, mai bogată și cu mai mult sens.

Așadar, acest câștig al fericirii este în mod consistent, inconsistent. Nu este ceva ce îți poate fi luat sau dat. Este azi, aici, un pic. Mâine poate este mai mult. De cine depinde?