Pe rând vesel și obsedant, poetul Shane Koyczan ia pulsul sentimentului de-a fi tânăr și diferit. „Până-n ziua de azi”, proza sa poetică despre intimidare, a captivat milioane, ca un video-virus (creat în stil crowd-source, de 80 de desenatori). Aici, el ne oferă o versiune glorioasă, cu o poveste de fundal și acompaniament de vioară interpretat de Hannah Epperson.

Când eram copil, îmi ascundeam inima sub pat pentru că mama îmi spunea: „Dacă nu ești atent, într-o bună zi cineva ți-o va frânge.” Credeți-mă, sub pat nu-i o ascunzătoare bună. Știu asta pentru că de multe ori am fost redus la tăcere, încât am căpătat rău de altitudine încercând să-mi susțin cauza. Dar asta ni se spunea. Susține-ți cauza. Greu de făcut, dacă nu știi cine ești. Se aștepta de la noi să ne definim persoana la o vârstă atât de fragedă, iar dacă nu o făceam, o făceau alții.

Ni se spunea că trebuia să devenim cumva ce nu eram, sacrificând ceea ce suntem pentru a moșteni mascarada a ceea ce vom fi. Mi se spunea să-mi accept identitatea pe care mi-o vor da alții.