Pentru cineva cu PTSD, amintirea activează aceeași cascadă neurochimică precum evenimentul original.

Stresul post-traumatic (sau PTSD) nu reprezintă decăderea unei persoane, ci este o dereglare tratabilă a unor mecanisme biologice care ne permit să facem față experiențelor periculoase. O provocare majoră în a face față la PTSD este sensibilitatea la elementele declanșatoare, stimuli fizici și emoționali pe care creierul îi asociază cu trauma inițială. Acestea pot fi senzații de zi cu zi care nu sunt inerent periculoase, dar determină reacții fizice și emoționale puternice. Pentru cineva cu PTSD, amintirea activează aceeași cascadă neurochimică precum evenimentul original. Asta provoacă aceleași sentimente de panică și neputință ca și cum ar experimenta trauma din nou.