Zâmbetul

Poezie: Zâmbetul - autor necunoscut

E trist că-ntr-o lume posacă
Am uitat să zâmbim ca odată,
Am uitat c-ale noastre bucurii
Se găsesc în adâncul inimii.

E trist că-ntr-o lume frigidă
Am uitat să renunțăm la vină,
Am uitat că-n sufletul nostru
Zâmbetul este precum un astru.

E trist că-ntr-o lume rigidă
Am uitat de-a noastră inimă,
Am uitat să o hrănim decent
Zâmbetul fiindu-i efervescent.

E trist că-ntr-o lume săracă
Am uitat de-o bogăție vastă,
Am uitat să-mpărtășim puțin
Din ascunsul zâmbet de copil.

E trist că-ntr-o lume albastră
Am uitat de liniștea noastră,
Am uitat că-n lucrurile simple
Zâmbetul e salvator de clipe.