Zâmbetul - poezie

Poezie: Zâmbetul - autor necunoscut

E trist că-ntr-o lume posacă
Am uitat să zâmbim ca odată,
Am uitat c-ale noastre bucurii
Se găsesc în adâncul inimii.

E trist că-ntr-o lume frigidă
Am uitat să renunțăm la vină,
Am uitat că-n sufletul nostru
Zâmbetul este precum un astru.

E trist că-ntr-o lume rigidă
Am uitat de-a noastră inimă,
Am uitat să o hrănim decent
Zâmbetul fiindu-i efervescent.

E trist că-ntr-o lume săracă
Am uitat de-o bogăție vastă,
Am uitat să-mpărtășim puțin
Din ascunsul zâmbet de copil.

E trist că-ntr-o lume albastră
Am uitat de liniștea noastră,
Am uitat că-n lucrurile simple
Zâmbetul e salvator de clipe.

Morala: Într-o lume cu multe presiuni, negativitate și rigiditate socială, adesea uităm să ne reconectăm la ceea ce ne aduce pace și satisfacție: micile bucurii, zâmbetul, liniștea interioară, recunoștință.E important să ne hrănim pe interior prin gesturi simple, conștiente, care ne reconectează la sinele nostru autentic. Dacă uităm să facem asta, putem resimți tristețe, vinovăție sau ne ducem într-o zonă de rigiditate emoțională.

Ce mic gest ai putea face astăzi ca să aduci mai multă liniște și bucurie în interiorul tău?