Atunci când se naște un copil, se naște și mama.

Oricâte cărți ar citi viitoarea mămică sau la oricâte cursuri de parenting ar fi participat, perioada de după naștere este o perioadă încărcată emoțional și fizic pentru că este o schimbare majoră de viață. Se schimbă rolul pe care îl are, prioritățile și felul în care se raportează la diverse aspecte.

Pe lângă faptul că este o perioadă de adaptare pentru mămica în sine, este o perioadă de adaptare și față de copil, de partener, de familie, prieteni și chiar față de profesie. Pentru unii, această tranziție pare să fie mai lină și fără prea mult stres, mulți părinți declarând că a fi părinte este foarte frumos și este ceea ce își doreau de la viață. Pentru alții, realitatea de a fi părinte este destul de departe de ceea ce se așteptau, căci e nevoie să se adapteze constant la cerințele copilului, acest fapt generându-le stres continuu, ceea ce îi face să se simtă lipsiți de control în fața vieții.

De obicei, îngrijorările intense se estompează după 2-3 luni.

În acest articol m-am axat mai mult pe felul în care se simte mama, însă aceste informații se pot aplica și la tată.

Anxietatea postnatală presupune senzația ce ești mereu sub presiune, ca și cum ai fi într-o permanentă stare de alertă sau, din contră, ești foarte apatică, obosită și lipsită de energie. E normal să apară diverse îngrijorări cu privire la bebeluș, la propria persoană, la viața care acum e într-o continuă schimbare. De exemplu, mămica se poate îngrijora cu privire la faptul că al ei copil ar putea păți ceva sau dacă ea face ceva greșit. De obicei, îngrijorările intense se estompează după 2-3 luni, timp în care mămica se obișnuiește cu noul ei rol, se adaptează la temperamentul copilului, își dezvoltă abilități în acest sens și își formează un grup de suport. Putem vorbi despre anxietate postnatală atunci când aceste stări sunt persistente și intense, respectiv nu trec de la sine și îi provoacă mămicii un distres constant.

O mamă sănătoasă emoțional și fizic este cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi copilului tău.

Anxietatea postnatală se manifestă prin multe îngrijorări, iritabilitate crescută, panică, agitație, neliniște, senzație de lipsă de control, dificultăți de concentrare, de adormire, de a mânca. Ea se exprimă și în comportament: eviți să mergi în anumite locuri, să faci anumite lucruri sau devii hipervigilentă în legătură cu anumite aspecte (de exemplu, verifici frecvent copilul pentru că ți-e teamă că ceva rău i s-ar putea întâmpla).

Unele mămici pot avea și atacuri de panică. Deși sunt foarte neplăcute, acestea nu sunt periculoase, ci mai degrabă semnalează faptul că mămica se simte destul de încărcată emoțional și face cu greu față dificultăților. Unele mame mai perfecționiste au așteptarea și dorința (indusă parțial și de societate) de a fi mama perfectă, însă această presiune crește îndoiala și anxietatea față de propriile acțiuni față de copil. Pot avea impresia că „trebuie să știe cum să se poate cu copilul” sau „trebuie să aibă sentimente față de copil, imediat după naștere”.

Anxietatea postnatală
Imagine: Mindy Olson P , Unsplash.com

Nicio mămică nu va spune direct: „Cred că am anxietate postnatală”. Ba chiar din contră, îi poate fi greu să recunoască acest lucru. Mai degrabă se va exprima astfel:

  • „Nu mă simt eu însămi. Cred că ceva e în neregulă cu mine.”
  • „Simt că eșuez, că nu fac față.”
  • „Sunt atât de iritată! Îmi sare țandăra imediat.”
  • „Simt că-mi pierd controlul asupra vieții. Nu știu ce să fac.”
  • „Mă întreb dacă ar trebui să cer ajutor.”

În societatea noastră se pune mult accent pe ideea că a avea un nou-născut în casă este fericirea supremă, însă pentru unele femei (sau unii părinți), lucrurile nu stau chiar așa. E în regulă dacă simți alte emoții decât cea de fericire sau dacă ai crezut că va fi altfel decât este. Nu trebuie să fii mama-eroină. În primul rând, ea nu există, iar copilul tău nu de asta are nevoie, ci de tine, așa cum ești tu, în ritmul tău.

Femeile ascund felul în care se simt după naștere pentru că se simt vinovate sau rușinate de modul în care se simt și felul în care gândesc. Astfel, cei din jur, familia, partenerii, nu iau în serios starea emoțională reală a femeii care tocmai a născut, iar ea învață să-și minimalizeze emoțiile, suferind singură, în tăcere. După naștere, atenția de obicei se îndreaptă asupra copilului, însă e foarte important ca și mămica să primească atenție, grijă și suport. O mamă sănătoasă emoțional și fizic este cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi copilului tău.

Femeile ascund felul în care se simt după naștere pentru că se simt vinovate sau rușinate.

Un anumit nivel de stres și anxietate e de așteptat să simți din când în când, căci ești într-o perioadă de continuă adaptare la ceva nou pentru tine (și pentru întreaga familie). Însă, dacă aceste stări nu trec, devin tot mai intense și îți afectează capacitatea de a funcționa zi de zi, atunci este timpul să ceri ajutor.

De multe ori, stările de anxietate postnatală și depresie postnatală apar împreună. Vestea bună este că există numeroase intervenții psihoterapeutice pentru a le trata pe amândouă, în paralel. Dacă și tu te regăsești printre cele scrise aici, nu mai suferi singură în tăcere. Anxietatea se „îmblânzește” prin psihoterapie, într-un cadru de siguranță pentru a-ți dezvolta abilități de a face față anxietății și de a-ți crește reziliența. Îți recomand să găsești un psihoterapeut cu care ai o bună compatibilitate, cu care simți că poți face o echipă bună și alături de care să poți elabora aceste conflicte interioare. Împreună, veți putea genera schimbări în bine, care să dureze.

Atunci când se naște un copil, se naște și mama!