Sunt o mulțime de articole care abordează subiectul relațiilor toxice. Ele au scopul de a ne „deschide ochii” și de a recunoaște dacă și noi facem parte din acele tipuri de relație.

Sunt foarte utile, ne ajută să ne alfabetizăm în ceea ce înseamnă inteligența relațională, ne pun în cuvinte ceea ce nu știm sau nu putem exprima, însă nu sunt suficiente. Uneori, nici nu au efectul pe care îl așteptăm (asupra noastră sau asupra celor dragi nouă care se află în această situație). De la a recunoaște că te afli într-o relație distructivă și a face un prim pas pentru separare, este multă, multă distanță.

De ce este atât de greu să ieși dintr-o relație toxică, mai ales când ai toate motivele să o faci? Scurt spus aici (și pe larg mai jos) pentru că legăturile sufletești nu funcționează după argumente și motive. Ceea ce te ține într-o relație toxică reprezintă o dinamică inconștientă complexă care te influențează și determină relațiile în care intri (fie ele bune, fie distructive). În plus, sunt atât de mulți factori pe care îi luăm în considerare atunci când ne-am dori să încheiem o relație, încât poate deveni copleșitor (partea financiară, gestionarea sarcinilor gospodărești, timpul liber, imaginea de sine, etc).

Iubirea care merită hrănită este o iubire care te hrănește.

Un alt motiv este că cei ce rămân în astfel de relații cred că dacă-l vor înțelege pe partener și-l vor accepta așa cum este, el se va schimba - deși asta nu se întâmplă. În timp ce relațiile cer ca ambii parteneri să fie înțelegători unul cu altul, într-o relație de acest gen, cel mai adesea, acest fapt se întâmplă doar la unul dintre parteneri.

De ce e greu să renunți la o relație toxică?
Imagine: Melanie Wasser , Unsplash

Cu toții ne dorim să fim iubiți necondiționat, însă uneori ne forțăm să facem acest lucru pentru celălalt, în timp ce pe noi ne afectează. Sau, poate ești genul de persoană căreia îi place să „repare”, are un spirit de salvator foarte bine dezvoltat. O relație disfuncțională cere multe reparații de-a lungul timpului pentru a o face să rămână pe linia de plutire. Dacă tu crezi că celălalt se va schimba în urma eforturilor tale și aștepți ca „relația să meargă bine din nou”, iată motivele perfecte pentru a rămâne în continuare într-o relație care te face să suferi.

Însă, adu-ți aminte cât de greu este să te schimbi pe tine, iar atunci vei înțelege cât de puține șanse ai să-i schimbi pe ceilalți.

De ce alegi să rămâi în relații toxice:

  • Nu știi cine ești cu adevărat, nu știi care este identitatea ta de sine
  • Nu crezi că meriți să iubești și să fii iubit(ă)
  • Te ghidezi după credința inconștientă „Mai bine într-o relație nefericită decât singur(ă)” - ce denotă o imensă teamă de singurătate
  • Ești lipsit(ă) de speranță față de viitoare posibile relații mai fericite
  • Te percepi ca fiind slab(ă) și neajutorat(ă)
  • Ești dependent(ă) financiar de partener
  • Crezi că toate relațiile sunt la fel de dificile sau că nu vei întâlni pe cineva mai bun(ă)
  • Nu vrei să „pierzi timpul” pe care l-ai investit în această relație
  • Crezi că primești ceea ce meriți
  • Speri și crezi că partenerul tău se va schimba în timp (sau după ce mai faci tu schimbări)
  • Ai impresia că te obișnuiești cu drama, durerea și toxicitatea din relație
  • Nu știi cum să ieși dintr-o relație toxică și crezi că nu poți tolera ce va urma după despărțire

Să ieși dintr-o relație toxică nu înseamnă doar despărțirea și încheierea relației, ci presupune mai departe flexibilizarea tiparelor tale inconștiente de gândire și relaționare (care de obicei sunt foarte adânc înrădăcinate). Nu este suficient să pui punct relației și să te bucuri că „ai scăpat”, ci presupune în continuare o muncă interioară cu tine deoarece tu cu aceleași tipare afective te vei angaja într-o altă relație… poate una la fel de toxică. Având în vedere că suntem făcuți să repetăm aceleași tipare de relaționare pe care le cunoaștem (din familie, din jur), inconștient vom căuta același tip de iubire pe care l-am trăit și în copilărie. Ne vom orienta către familiar. Asta este ceea ce cunoaștem. E ca un cerc vicios. Cauzele dependenței emoționale te vor ține blocat(ă) în relații toxice, chiar dacă „scapi” din relația prezentă. Nerezolvând cauzele, vei putea, poate, să părăsești o relație toxică, dar vei întâlni pe altcineva cu care vei avea același tip de relație. Fără să facem puțină lumină în ceea ce te privește pe tine, nu vei face nimic diferit de acum încolo.

Multe persoane se abandonează pe sine stând în relații lipsite de speranță.

De aceea, sfaturile simpliste de genul „după o despărțire, alege pe cineva care să te prețuiască mai mult” nu funcționează așa cum ne-am dori, căci după despărțire e vorba de mult mai mult de atât. Este nevoie să te prețuiești tu pe tine, e nevoie de vindecare, iar acestea vin numai cu disponibilitatea de a ne uita adânc în sufletul nostru pentru a vedea ce doare acolo. De multe ori, persoanele care se află într-o relație toxică, au stima de sine (destul de) scăzută. Astfel, ca să ieși dintr-un astfel de blocaj ce mai poți face este să îți dezvolți stima de sine încât să simți că te poți baza pe tine cu adevărat în gestionarea propriei vieți. Într-un mediu toxic, chiar și persoanele cu multe resurse personale ajung să se simtă epuizate și lipsite de putere.

De ce mai e atât de dificil să închei o relație toxică? Pentru că relațiile toxice au multă „aderență” și multe „tentacule” de dependență. O relație toxică nu se vindecă de la sine. S-ar putea ca, în ciuda faptului că închei o relație în viața reală, aceasta să continue în interiorul tău, în mintea ta, cu acele persoane care ajung să reprezinte emoțional (plăcut sau neplăcut) ceva important pentru tine.

Multe persoane se abandonează pe sine și se trădează pe sine stând în relații lipsite de speranță. Abia când încep să-și conștientizeze adevărata valoare își vor mobiliza resursele să pună piciorul în prag. Adevărul e că dacă tu nu schimbi nimic, nimic nu se va schimba. Iar dacă aștepți ca celălalt să se schimbe (deși nu a făcut-o până acum sau a făcut-o prea puțin), poți să aștepți până la infinit.

Suntem făcuți să repetăm aceleași tipare de relaționare pe care le cunoaștem.

Acum înțelegi de ce psihoterapeutul te întreabă de atâtea ori ce simți și la ce te gândești? Pentru că orice nu este „adus la lumină” și conștientizat, ajunge să îți determine inconștient ce alegeri faci în viață. Dacă cineva te iubește cu adevărat și vrea să fie cu tine, nu te-ar pune într-o postură în care te-ar putea pierde. Iubirea care merită hrănită este o iubire care te hrănește.

Ce îți aduce atât de valoros această relație de îți e teamă să te desprinzi? Care este pierderea care pare cel mai greu de dus?