Ceea ce simțim ne aparține. Chiar dacă credem că o altă persoană este responsabilă pentru ceea ce simțim, controlul este la noi, nu la celălalt.

Cu toții trecem prin momente dificile. Viața este grea uneori și plină de provocări. Deși furia este o emoție umană naturală, încercăm să fugim de ea sau o exprimăm în moduri distructive – atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.

Ce este furia?

Furia este o emoție firească. Este o caracteristică naturală a celor vii. Așa cum este normal să fii fericit, este normal să fii și trist sau furios. Ba chiar ai dreptul să te enervezi, din când în când.

Furia este ca un iceberg: ceea ce se vede este doar o mică parte ea.

Furia ne arată că nevoile și valorile noastre au fost încălcate. Ea este emoție foarte puternică, putând varia de la o ușoară iritare (frustrare) până la o furie puternică (mânie).

Furia este ca un iceberg: ceea ce se vede este doar o mică parte din întreg. Cu cât furia este mai intensă, cu atât suferința emoțională pe care o ascunde este mai mare.

De ce simțim furie?

De obicei, în spatele ei se află o nevoie sau dorință nesatisfăcută, pe care nu știm să o exprimăm sau pe care ne este teamă să o arătăm celorlalți (și poate și nouă înșine). În spatele ei se mai ascund durerea, frica, incertitudinea că nevoile mele sunt încălcate, că valoarea mea nu va fi recunoscută.

Costul furiei
Imagine: Necunoscut(ă) , Necunoscut(ă)

Cauzele furiei

Printre factorii care contribuie la generarea furiei se numără frustrarea, durerea, tristețea, dezamăgirea. Trăsăturile de personalitate, reacții pe care le observăm la ceilalți, atitudini, valori și stilul de gândire joacă un rol esențial în tendința unei persoane de a se înfuria. Furia predispune la agresivitate deoarece aduce o justificare pentru comportamentul agresiv și ne deformează percepția asupra situației și modul în care reacționăm.

Mi-am dezvoltat un amalgam de gânduri disfuncționale, generându-mi emoții negative, intensificându-mi furia

Dacă devin nervos că nu îmi găsesc cheile (iar eu trebuie să ies pe ușă chiar acum), îmi folosesc timpul și resursele mintale pentru a fi furios, nu pentru a găsi câteva soluții utile. Poate mai și înjur, îmi spun cât de uituc și dezordonat sunt și că nu mai este nimeni pe lumea asta așa de prostănac ca mine. Astfel, ce am făcut? Mi-am pus bețe în roate. M-am autosabotat. M-am blocat. Am uitat care era scopul meu (adică să-mi găsesc cheile și să plec). Însă, mi-am dezvoltat un amalgam de gânduri disfuncționale, generându-mi emoții negative, intensificându-mi furia.

Prețul furiei

Furia nu se dispare de la sine, ea se tot adună. Se ajunge la un apogeu, iar apoi se produce o încordare psihică, o tensiune emoțională. Poate apărea agresivitatea. Astfel, se ajunge la stres, anxietate și depresie. Furia cronică poate cauza probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială, probleme cardiace, dureri de cap, insomnie, afecțiuni dermatologice și probleme digestive. Furia ne evidențiază slăbiciunea. Devenim necontrolați, dominați de impulsuri. Luăm decizii necugetate, ne consumăm timpul și energia inutil, începem să avem obsesii față de persoanele care nu ne plac, ne îndepărtăm de cei dragi, avem relații fluctuante cu prietenii... Toate acestea au un preț scump de plătit. Furia perturbă mai ales capacitatea de a rezolva eficient problemele și planificarea pe termen scurt și lung. Ne pierdem din claritate.

De reținut!

Faptul că te enervezi nu este responsabilitatea altcuiva. Și nici nu va fi. Nu ceilalți sunt de vină că îți sare țandăra, ci felul în care ai interpretat mintal respectiva situație. Nu este greșit să ne enervăm. Este greșit să ne exprimăm furia într-un mod agresiv, inadecvat.

Nu este greșit să ne enervăm.

Vor mai avea loc întâmplări rele și chiar foarte rele. Da, ceilalți nu vor face mereu ceea ce ne dorim noi. Dacă nu avem nicio putere asupra celorlalți, să nu ne prefacem că am avea.

Doar atunci când ne cunoaștem nevoile, când știm să le exprimăm și acceptăm că satisfacerea lor ține mai ales de noi, putem provoca o schimbare în relația / situația în care suntem.

Ceea ce simțim ne aparține. Chiar dacă credem că o altă persoană este responsabilă pentru ceea ce simțim, controlul este la noi, nu la celălalt. Ai grijă de emoțiile tale!

De încercat!

Ce-ar fi ca data viitoare când te enervezi să folosești gândurile în folosul tău?

Comunică-ți nemulțumirea / frustrarea. Lasă-i pe ceilalți să știe ce simți – doar așa te vor putea ajuta.