De ce avem nevoie cu toții de educație sexuală

Ce face un copil când nu știe ceva? Caută și găsește. Ce face un adolescent când nu știe ceva? Caută și găsește. Ce face un adult când nu știe ceva? Caută și găsește.

Stă în firea noastră ca atunci când nu deținem cunoștințe despre un anumit lucru, să căutăm posibile explicații. Diferența o face locul de unde ne luăm aceste informații, care ajung să ne determine întreaga atitudine cu privire la un anumit subiect.

Ce este sexualitatea

Sexualitatea este o dimensiune fundamentală a ființei umane, care se conturează și se transformă de-a lungul întregii vieți. Sigur că ea include aspectele legate de corp și de organele genitale, dar ea înseamnă mult mai mult decât acestea. Sexualitatea nu se referă doar la sex sau la actul sexual, ci cuprinde numeroase aspecte ale felului în care ne trăim viața, de cum ne raportăm la propriul corp, la intimitate și la ceilalți. De aceea, educația sexuală este comprehensivă și privește sexualitatea în toată complexitatea ei, ajutându-ne să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, să facem alegeri informate și să trăim mai liber și mai conștient.

Când vorbim despre sexualitate, vorbim despre emoții și afecțiune, despre felul în care ne exprimăm sentimentele, dorințele și temerile, dar și despre capacitatea de a le recunoaște și respecta pe ale altuia. Sexualitatea include și aspecte ce țin de apropiere, solidaritate, empatie și grijă, de corpul nostru și de sănătatea noastră. Sexualitatea înseamnă și să ne cunoaștem corpul, să știm cum se numesc diferitele părți ale sale și să învățăm să le respectăm și protejăm, dar și să ne asigurăm că ceilalți le respectă. Înseamnă să avem grijă de corpul nostru în mod constant (nu doar, spre exemplu, când ne îmbolnăvim).

Dezvoltarea sexuală la copii începe încă din uter.

Știai că… Dezvoltarea sexuală la copii începe încă din uter? Formarea comportamentului sexual, a legăturilor emoționale și a percepțiilor încep în uter și continuă toată viața. Bebelușii se concentrează în totalitate asupra simțurilor: tactil, auditiv, vizual, gustativ și olfactiv. Bebelușii au un sentiment de confort și siguranță prin intermediul acestor simțuri. Mângâierile și alintarea bebelușului sunt esențiale deoarece acestea alcătuiesc baza sănătății emoționale a copilului (și deci, a adultului care va deveni). Bebelușii își descoperă propriile corpuri. Își ating frecvent corpul, uneori și organele genitale, deși acest lucru are loc mai degrabă întâmplător decât intenționat.

Educația sexuală nu înseamnă să înveți cum să faci sex, ci presupune a înțelege aspectele cognitive, emoționale, fizice, sociale și culturale ale sexualității. Are ca scop „echiparea” oamenilor cu cunoștințe, abilități, atitudini și valori care să le ofere puterea de a avea grijă de propria sănătate, stare de bine și demnitate. De asemenea, mai presupune dezvoltarea unor relații sociale și sexuale respectuoase și asigurarea protecției drepturilor lor de-a lungul vieții.

Educația sexuală este importantă, iar acest lucru s-a demonstrat pe parcursul timpului. Se știe deja că tinerii care au participat la cursuri de educație sexuală în școli și-au început viața sexuală mai târziu decât cei care nu au avut parte de educație sexuală. Educația sexuală nu îi încurajează pe tineri să facă sex, ci din contră.

De ce e esențial să avem o educație sexuală?

• Sexualitatea este o componentă centrală a naturii umane (fie că ne place sau nu să recunoaștem acest lucru)
• Toți oamenii au dreptul de a fi informați
• Avem o reală nevoie de a promova sănătatea sexuală (ca și sănătatea fizică sau mintală, de altfel)
• Previne contactarea infecțiilor și a bolilor cu transmitere sexuală
• Previne sarcinile nedorite (poate, mai ales în rândul tinerilor)
• Previne abuzul și violența sexuală
• Ne pregătește pentru vieți sănătoase și împlinite
• Învățăm să înțelegem cum funcționează propriul corp
• Ne dezvoltăm abilitatea de a face alegeri informate și de a acționa responsabil față de propriul corp și față de partener
• Manifestăm respect și toleranță față de ceilalți, indiferent de valorile, orientarea sexuală sau identitatea de gen

Un alt beneficiu major al unei educații sexuale este de a stabili relații (sexuale) în care baza să o reprezinte înțelegerea reciprocă și respectul față de nevoile și limitele celuilalt, de a avea relații egale. Acest fapt contribuie la prevenirea abuzului și violenței sexuale (care uneori se întâmplă chiar și într-un cuplu căsătorit).

Pe măsură ce se maturizează, tinerii iau diverse decizii în legătură cu relațiile pe care le au, cu sexualitatea și comportamentul lor sexual. Deciziile pe care le iau au impact direct asupra sănătății lor și a stării lor de bine. Aceștia au dreptul de a trăi vieți sănătoase, iar datoria noastră fundamentală ca societate de a educa viitoarele generații, prin a le oferi abilitățile necesare pentru a face alegeri în beneficiul lor.

Educația sexuală ne ajută și ne susține.

Și adulții au de câștigat atunci când înțeleg mai bine cum se manifestă și se transformă propria sexualitate de-a lungul vieții.

Sexualitatea nu rămâne neschimbată.

Pot învăța să se raporteze mai sănătos la propriul corp, cu mai puțină rușine și mai multă compasiune față de schimbările care apar odată cu trecerea anilor. Pot descoperi cum să se simtă mai în largul lor în propriul corp și să se bucure mai mult de plăcere și intimitate. De exemplu, este firesc ca dorința sexuală să fluctueze de-a lungul vieții, în funcție de experiențele și de contextul în care ne aflăm: după nașterea unui copil, în urma unui divorț sau a pierderii partenerului, dar și în perioade marcate de depresie ori anxietate intensă.

Ne-ar ajuta mult să înțelegem și să acceptăm faptul să sexualitatea se dezvoltă pe tot parcusul vieții noastre, fiind o sursă valoroasă pentru îmbogățire personală. Ea nu constituie o problemă sau amenințare, așa cum de multe ori este percepută (prin refuzul de a discuta despre ea), învăluind-o în rușine, repulsie, vinovăție, dezgust. Sexualitatea nu dispare odată cu vârsta și nici nu rămâne neschimbată. Ea continuă să facă parte din viața noastră, transformându-se odată cu noi.

Este normal să ne simțim inconfortabil când discutăm despre sex.

Cu toate acestea, nu e în avantajul nostru să lăsăm acest lucru să ne împiedice în a ne educa pe noi și pe propriii copii.

Ne-ar face bine ca educația sexuală să fie comprehensivă, acurată din punct de vedere medical și psihologic și să aibă loc pe tot parcursul vieții. Ne ajută pe toți, nu ne face rău. Nu numai că a avea acces la informații despre propriul corp este un drept, dar este datoria noastră fundamentală ca societate de a educa viitoarele generații.

Câteva idei de final

E important să ne uităm și la mesajele pe care le-am primit de-a lungul vieții despre sexualitate și la felul în care acestea ne influențează relația cu propriul corp, cu plăcerea și cu intimitatea. Poate am învățat că sexualitatea este un păcat, că este ceva rușinos sau murdar, că despre ea nu se vorbește ori că, dacă evităm subiectul, îi putem împiedica existența. Astfel de mesaje ne pot influența convingerile, emoțiile și comportamentele chiar și la vârsta adultă. De aceea, merită să le explorăm cu curiozitate și fără să ne judecăm: Ce am învățat despre sexualitate? Ce simt când vorbesc despre ea? Ce mesaje îmi aparțin cu adevărat și pe care le-am preluat fără să le pun la îndoială?

Educația sexuală ne echipează cu atitudini ce ne fac mai puțin vulnerabili la abuzul sexual. Sexul și sexualitatea reprezintă o parte firească a vieții noastre și așa vor rămâne, cu sau fără educație sexuală. Doar pentru că refuzăm să discutăm despre aceste lucruri, nu înseamnă că nu există.

Educația sexuală este un proces care durează toată viața.

Dacă ești părinte și dorești să le vorbești copiilor despre acest subiect într-un mod firesc și prietenesc, recomand două cărți: „Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex” - Meg Hickling și „Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate” - Linda și Richard Eyre. Dacă ești adult și dorești să te informezi legat de sexualitate și erotism la adulți, îți recomand cărțile și interviurile lui Esther Perel și Ian Kerner.

Fie că alegem să discutăm despre asta, fie că evităm subiectul, e tot o formă de educație. Chiar mai mult decât atât, e o atitudine pe care o transmitem: cea de asumare și degajare sau cea de rușine și inadecvare.