Ce face un copil când nu știe ceva? Caută și găsește. Ce face un adolescent când nu știe ceva? Caută și găsește. Ce face un adult când nu știe ceva? Caută și găsește.

Stă în firea noastră ca atunci când nu deținem cunoștințe despre un anumit lucru, să căutăm posibile explicații. Diferența o face locul de unde ne luăm aceste informații, care ajung să ne determine întreaga atitudine cu privire la un anumit subiect.

Dezvoltarea sexuală la copii începe încă din uter.

Știați că… Dezvoltarea sexuală la copii începe încă din uter? Formarea comportamentului sexual, a legăturilor emoționale și a percepțiilor încep în uter și continuă toată viața. Bebelușii se concentrează în totalitate asupra simțurilor: tactil, auditiv, vizual, gustativ și olfactiv. Bebelușii au un sentiment de confort și siguranță prin intermediul acestor simțuri. Mângâierile și alintarea bebelușului sunt esențiale deoarece acestea alcătuiesc baza sănătății emoționale a copilului (și deci, a adultului care va deveni). Bebelușii își descoperă propriile corpuri. Își ating frecvent corpul, uneori și organele genitale, deși acest lucru are loc mai degrabă întâmplător decât intenționat.

Educația sexuală nu înseamnă să înveți cum să faci sex, ci presupune predarea și învățarea despre aspectele cognitive, emoționale, fizice și sociale ale sexualității. Are ca scop „echiparea” copiilor și tinerilor cu cunoștințe, abilități, atitudini și valori care să le ofere puterea de a avea grijă de propria sănătate, stare de bine și demnitate. De asemenea, mai presupune dezvoltarea unor relații sociale și sexuale respectuoase și asigurarea protecției drepturilor lor de-a lungul vieții.

De ce avem nevoie cu toții de educație sexuală
Imagine: Magda Ehlers , Pexels.com

Educația sexuală este importantă, iar acest lucru s-a demonstrat pe parcursul timpului. Se știe deja că tinerii care au participat la cursuri de educație sexuală în școli și-au început viața sexuală mai târziu decât cei care nu au avut parte de educație sexuală. Educația sexuală nu îi încurajează pe tineri să facă sex, ci din contră.

De ce e esențial să avem o educație sexuală?

  • Sexualitatea este o componentă centrală a naturii umane (fie că ne place sau nu să recunoaștem acest lucru)
  • Toți oamenii au dreptul de a fi informați
  • Avem o reală nevoie de a promova sănătatea sexuală (ca și sănătatea fizică sau mintală, de altfel)
  • Previne contactarea infecțiilor și a bolilor cu transmitere sexuală
  • Previne sarcinile nedorite (poate, mai ales în rândul tinerilor)
  • Previne abuzul și violența sexuală
  • Ne pregătește pentru vieți sănătoase și împlinite
  • Învățăm să înțelegem cum funcționează propriul corp
  • Ne dezvoltăm abilitatea de a face alegeri informate și de a acționa responsabil față de propriul corp și față de partener
  • Manifestăm respect și toleranță față de ceilalți, indiferent de valorile, orientarea sexuală sau identitatea de gen

Un alt beneficiu major al unei educații sexuale este de a stabili relații (sexuale) în care baza să o reprezinte înțelegerea reciprocă și respectul față de nevoile și limitele celuilalt, de a avea relații egale. Acest fapt contribuie la prevenirea abuzului și violenței sexuale (care uneori se întâmplă chiar și într-un cuplu căsătorit).

Pe măsură ce se maturizează, tinerii iau diverse decizii în legătură cu relațiile pe care le au, cu sexualitatea și comportamentul lor sexual. Deciziile pe care le iau au impact direct asupra sănătății lor și a stării lor de bine. Aceștia au dreptul de a trăi vieți sănătoase, iar datoria noastră fundamentală ca societate de a educa viitoarele generații, prin a le oferi abilitățile necesare pentru a face alegeri în beneficiul lor.

Educația sexuală trebuie să fie adecvată vârstei.

Educația sexuală adecvată vârstei coincide cu nivelul de dezvoltare și înțelegere a persoanei și este sensibilă la dimensiunea culturală, socială și de gen.

„Cum ajunge bebelușul în burtică la mami?”

Un copil de 4 ani poate întreba de unde apar bebelușii, iar răspunsul nostru poate fi „din burtică de la mami”, care este suficient și adecvat vârstei. După o perioadă, același copil poate să înceapă să continuie întrebarea, cu „Cum ajunge bebelușul în burtică la mami?”, ceea ce înseamnă că atunci va fi dat un alt răspuns adecvat vârstei. Un exemplu de răspuns inadecvat este: „Ești prea mic pentru astfel de întrebări!”, „O să înțelegi când vei fi mare.”, răspunsuri ce trezesc în copil sentimente de inadecvare, de rușine, vinovăție, ca și cum nevoia sa de cunoaștere nu are voie să se manifeste.

Ne-ar ajuta mult să înțelegem și să acceptăm faptul să sexualitatea se dezvoltă pe tot parcusul vieții noastre, fiind o sursă valoroasă pentru îmbogățire personală. Ea nu constituie o problemă sau amenințare, așa cum de multe ori este percepută (prin refuzul de a discuta despre ea), învăluind-o în rușine, repulsie, vinovăție, dezgust.

Este normal să ne simțim inconfortabil când discutăm despre sex.

Cu toate acestea, nu e în avantajul nostru să lăsăm acest lucru să ne împiedice în a ne educa pe noi și pe proprii copii.

Educația sexuală ar trebui să fie obligatorie, comprehensivă, acurată din punct de vedere medical și psihologic și predată în toți anii de școală, ca matematica. Îi ajută pe tineri, nu le face rău. Nu numai că a avea acces la informații medicale este un drept, dar este datoria noastră fundamentală ca societate de a educa viitoarele generații.


Câteva idei de final

Este important CINE face educația sexuală: de exemplu, abordarea acestui subiect de către un medic este mult diferită față de abordarea unui psihoterapeut și, în mod cert, mult diferită față de abordarea unui teolog. În orice caz, o variantă optimă pentru o educație sexuală comprehensivă este abordarea multi-disciplinară.

Mesaje de genul „nu” nu sunt de ajuns: nu este suficient să ni se spună ce să nu facem, ci mai ales ce să facem. Educația sexuală ne echipează cu atitudini ce ne fac mai puțin vulnerabili la abuzul sexual.

Sexul și sexualitatea reprezintă o parte firească a vieții noastre și așa vor rămâne, cu sau fără educație sexuală. Doar pentru că refuzăm să discutăm despre aceste lucruri, nu înseamnă că nu există.

Educația sexuală este un proces care durează toată viața.

Dacă doriți să vă informați mai mult despre acest subiect într-un mod firesc și prietenesc, vă recomand două cărți: „Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex” - Meg Hickling și „Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate” - Linda și Richard Eyre.


Ca resurse pe internet, vă sugerez www.secs.ro și www.clopotel.ro.

Fie că alegem să discutăm despre asta, fie că evităm subiectul, e tot o formă de educație. Chiar mai mult decât atât, e o atitudine pe care o transmitem: cea de asumare și de informare sau cea de rușine și inadecvare.