Depresia post-partum

Depresia post-partum poate apărea oricând în primul an după naşterea copilului. Este important să o recunoști și să acționezi.

Naşterea unui copil presupune numeroase schimbări atât în dinamica vieții mamei, cât şi a cuplului: apar roluri noi, responsabilităţi noi. Practic, se schimbă modul în care decurge o zi normală pentru membrii familiei. Astfel de schimbări își pun amprenta asupra modului în care ne simţim. Proaspăta mămică se află într-o postură nouă. Comportamentul şi nevoile copilului îi sunt necunoscute. Abia acum învață cum să răspundă nevoilor copilului. Se află în permanenta confruntare cu decizia de a alege între nevoile copilului, nevoile ei şi ale familiei.

Naşterea este un moment cu multe trăiri intense.

Ca orice eveniment special, naşterea este un moment cu multe trăiri intense, diferite, de bucurie, încântare, dar uneori şi de supărare, tensiune, agitație. Unele mame, după naştere, au sentimentul ca nimic nu le mai poate bucura. În aceste momente grele, mămica are nevoie să se simtă în siguranță și înțeleasă. Doar așa ea va avea acces la propriile resurse interioare.

Ce este depresia post-partum?

Depresia postpartum este ca un episod depresiv, care își are debutul în primele patru săptămâni de după naștere. Ea poate apărea oricând, nu doar după nașterea primului copil. Depresia post-natală se manifestă în multe moduri (cel mai pregnant fiind tristețea, apatia), poate afecta serios proaspăta mămică, iar dacă nu este tratată, poate să aibă consecințe pe termen lung atât pentru mamă, cât și pentru copil, prin faptul că scade calitatea vieții. Stările depresive afectează corpul, mintea, gândirea, emoțiile, comportamentele și obiceiurile. Dacă aceste stări continuă şi lucrurile se agravează, este recomandat ca mama să ia legătura cu un psihoterapeut. Manifestările cele mai întâlnite sunt: modificări rapide de dispoziţie, iritabilitate, irascibilitate, tristețe, apatie, frică, anxietate, insomnii.

O mămică ce are depresie post-partum are nevoie să-și găsească un refugiu de la suferință. Ea are nevoie să aibă un loc în care poate găsi suport, ghidaj, reasigurări și claritate. Are nevoie de un spațiu în care să i se reamintească că a fi mamă nu este ușor și că aceste stări nu sunt permanente (deși așa par). Mămica are nevoie să audă, să simtă și să știe că: este în siguranță, că este acceptată (chiar dacă i se pare că are gânduri aiurea), că i se permite să vorbească liber despre ce simte, că ce simte nu va dura o veșnicie, că este protejată de critică, dezaprobare și ridiculizare și că nu va fi judecată.

Ce nu este depresia post-partum?

Ea nu apare din vina ta. Depresia postpartum nu este un eșec moral, o dilemă etică sau un semn de slăbiciune, ci este o afecțiune emoțională serioasă.
Nu înseamnă că ești o persoană slabă, încăpățânată, incapabilă să fie o mamă bună, că ești defectă sau că nu ai voință.
Stările de tristețe și apatie prin care treci nu sunt doar „în mintea ta”. Ele chiar există și se exprimă în corpul tău, în comportamentele și obiceiurile tale.
Depresia post-partum nu este ceva rușinos. Sunt multe mămici care trec prin asta, dar nu vorbesc despre asta, ci rămân în tăcere.

Care sunt cauzele?

Depresia post-partum poate avea numeroase cauze, atât biologice, cât și emoţionale: istoricul familial, experiențele de viață anterioare, trăsături de personalitate și contextul actual de viață (de exemplu, deprivarea de somn, lipsa sprijinului din partea altor persoane). La naştere au loc schimbări hormonale care produc modificări ale dispoziţiei mamei. De obicei, oboseala se datorează unei combinaţii de factori: reducerea numărului de ore de somn, schimbarea rutinei de somn a mamei, dar şi neliniştilor în legătură cu copilul și cu noile responsabilități. Acestea, cât şi efortul fizic al naşterii și al lăuziei, pot contribui la epuizarea mamei. Este important ca proaspăta mămică să îşi construiască o rutină personală de somn şi îngrijire pentru a avea resursele necesare creșterii copilului.

Care sunt manifestările depresiei post-partum?

Îți pierzi interesul / plăcerea în ceea ce faci
Apar schimbări în apetit (mănânci prea mult sau prea puţin)
Îți pierzi energia / motivaţia de a face diverse lucruri
Crezi că nu mai ai rost sau valoare, te simți vinovată
Dormi prea mult sau prea puțin
Apar dificultăți de concentrare, de luare a deciziilor
Crezi că viaţă nu merită trăită
Plângi mult mai mult decât de obicei
Iritabilitate, anxietate, nelinişte, agitație
Gânduri de a te răni sau de a-ţi face rău
Izolarea de familie şi prieteni
Gânduri de a face rău copilului

Ce poți face tu, ca mămică? Ce pot face ceilalți pentru tine?

Ca proaspăt părinte, a avea grijă de bunăstarea ta poate fi o sarcină dificilă. Încearcă să-i implici pe cei dragi ție în a-ți rezolva unele dintre treburile pe care le ai de făcut. Extrem de utile sunt odihna, alimentația corespunzătoare și mișcarea. E în regulă dacă, pentru o perioadă, doar asta faci. Este doar o perioadă. Un lucru de care mulți părinți uită (și care adesea doare cel mai tare) este că nu mai petrec timp făcând activități plăcute. Ori, acestea sunt esențiale, chiar și dacă durează 5-10 minute deoarece te conectează la viața de dinainte de copil, de ceva ce (oarecum) ai pierdut. Adu-ți aminte: un părinte binedispus are un copil binedispus și dornic de a cunoaște lumea.

Dacă simți nevoia să plângi, plângi - spune-le celor dragi ție să te lase să plângi. Reprimarea emoțiilor de tristețe nu aduce niciun beneficiu nimănui.

Știu că o mămică e tare ocupată, însă eu recomand cu încredere realizarea câtorva ședințe de psihoterapie cognitiv-comportamentală (CBT), căci este foarte eficientă în tratarea depresiei postnatale. În cadrul acestor ședințe vei învăța despre cum să faci ca gândurile tale, emoțiile și comportamentele tale să lucreze împreună pentru tine (nu împotriva ta). De asemenea, îți vei dezvolta abilități utile: cum să te relaxezi, cum să îți gestionezi mai bine stresul, cum să te raportezi mai realist la ceea ce trăiești, cu alte cuvinte, cum să ai grijă de tine ca să depășești aceste stări mai dificile. Aceste abilități îți vor putea fi utile și pe termen lung, nu doar în această perioadă mai dificilă.

În plus, ar fi ideal dacă ai putea participa la niște grupuri de suport, cu alte proaspete mămici. A fi părinte este o experiență care te poate izola de ceilalți, iar singurătatea și izolarea fac ca depresia să se mențină.

Așadar, cel mai eficient mod de a trata depresia este printr-o combinație de psihoterapie sau consiliere psihologică, tratament medicamentos (dacă este cazul), grup de suport și obiceiuri personale de grijă față de sine.

Cine poate avea depresie post-partum?

Unele femei sunt mai vulnerabile în a avea depresie post-natală. Acestea sunt femei care adesea au avut în trecut au mai suferit de stări depresive sau anxioase. De asemenea, femeile cu tendințe perfecționiste sau obsesiv-compulsive sunt la risc. Ele vor să fie mame perfecte și se văd ca fiind defecte, dacă ai lor copiii sunt mai dificili. Adesea, femeile cu tendințe perfecționiste nu pot să-și mai mențină standardele nerealiste pe care le aveau înainte. Fiind deprivată de somn și având grijă de un copil, este dificil să țină casa în ordine, hainele spălate și masa făcută. Astfel, mămica începe să se judece foarte aspru pe sine și să creadă că ceilalți o vor judeca negativ. Toate acestea pot duce către o izolare socială a mămicii și către dezvoltarea unei furii interioare.

Depresia postnatală poate afecta pe oricine: pe mămici, pe tătici, chiar și pe părinții adoptivi deoarece implică ajustări majore ale stilului de viață. Orice femeie care a născut un copil în ultimul an poate dezvolta depresie post-partum. Nu contează vârsta, etnia sau câţi bani ai. Este important să o recunoști și să acționezi.

Un cuvânt de final...

Depresia postnatală este vindecabilă. Cu cât se intervine mai devreme, cu atât rezultatele vor fi mai bune - și pentru mămică, și pentru bebeluș. Nu mai suferi în tăcere! Și tu meriți grija pe care i-o oferi copilului tău.