Când nu savurăm detaliile evenimentelor pozitive, devine mai greu să accesăm aceste amintiri pentru a ne ridica moralul într-o zi cu ploaie. Fă-ți timp pentru fericire!

Filosofii, teologii, psihologii, și chiar economiștii au încercat mult timp să definească fericirea. Tocmai de aceea, există numeroase caracterizări ale fericirii. Uneori, poate și noi ne întrebăm ce înseamnă să fii fericit. De la începutul anilor 1990, a început să se dezvolte o nouă ramură a psihologiei, și anume, psihologia pozitivă. Mai mult decât doar o stare pozitivă, zic pozitiviștii, fericirea este o stare de bine care presupun o viață bună – adică o viață cu sens și semnificație.

„Fericirea depinde de noi”

Aristotel

Cercetările au arătat că fericirea nu este un rezultat al trecerii de la o stare de bine la alta, ci, atingerea fericirii implică în mod normal, perioade de disconfort. Baza genetică, circumstanțele vieții, realizările, statutul marital, relațiile sociale, chiar și vecinii (comunitatea) – toate pot influența cât de fericit ești. Sau cât de fericit poți să fii.

Dacă ar fi să exprimăm fericirea în procente, conform cercetătorilor, ar fi cam așa:

  • până la 40% din fericire se află în controlul nostru (aspecte personale și psihosociale) - pentru a pune fericire în ceva ce crezi, fă-ți mici obiceiuri pentru a crea un context de a fi fericit: privește răsăritul de soare, îmbrățișează pe cineva drag, etc.
  • 50 % ar fi factorii genetici
  • 10 % sunt situațiile de viață (contextele în care ne aflăm)

Aspecte care contribuie la fericire:

  • Sănătatea și stilul de viață sănătos
  • Experiențele personale (un concert, un curs de pictură), respectiv plăcerile mai mici și dese sunt mai fructuoase decât o vacanță pe care o așteptăm un an.
  • Căsătoria: s-a arătat că persoanele căsătorite au o speranță de viață cu aproape 7 ani mai mare. Căsătoria însă, este esențial să fie una satisăfăcătoare.
  • Banii contribuie la fericire, însă nu atât de mult precum ne așteptăm. Ei sunt importanţi până la un anumit nivel, și anume până când ne satisfacem nevoile de bază (adăpost, mâncare, plata facturilor, etc.) și câteva mofturi. Mai sus de acest nivel, mai mulţi bani nu presupun o mai multă fericire, dar pot însemna mai multe necazuri (ex. prietenul nostru are o casă mai frumoasă decât a mea, pe care o am deja de șapte ani).
  • Religia / cultul religios – în comunitatea bisericii găsim sens și semnificație, ne simțim acceptați, avem valori și interese comune.

„Cele mai fericite două zile din viața unui proprietar de iaht sunt ziua când îl cumpără și ziua când îl vinde.” Acest citat sugerează că fericirea, sub formă bucuriei, survine mai ales în urma unei schimbări (Ce grozav, e al meu!), dar tinde să se atenueze apoi datorită obișnuinței și a neplăcerilor asociate (Of, trebuie să mă ocup de reparații, să plătesc taxe, și nu am timp să-l folosesc, iar când am timp, nu e vreme bună!).

Fericirea este o alegere
Imagine: Necunoscut(ă) , Necunoscut(ă)

Paradoxul este că, nu poți să găsești fericirea în mod direct. Nu o poți atinge. În schimb, fericirea, mulțumirea și satisfacția sunt consecințe naturale ale altor activități. Dacă îți setezi așteptările de la viață ca fiind o serie de episoade dintr-o comedie, alături de o casă mare și modernă, o mașină nouă în fiecare an, să ai ultimele tehnologii sub nas, să pleci în vacanțe frumoase, vei fi cam... dezamăgit. Mai degrabă, așteaptă-te să arate ca o viață... reală, făcând ce poți astfel încât această viață reală să fie cât mai frumoasă pentru tine și pentru cei din jur.

Așa cum zicea și Aristotel: „Fericirea depinde de noi”. Poate cel mai simplu mod de a găsi fericire este de a înțelege și a accepta că depinde de noi. Fericirea e o alegere. Putem oricând să ne plângem, să fim încărcați de afecte negative, aceste stări fiind hrănite de gândurile noastre.

Oare de ce nu ne dăm voie să fim fericiți și să arătăm acest lucru?

Am fost obișnuiți să creștem cu ideea că „Viața e o luptă!”, că „Fiecare trebuie să-și poarte crucea.”, că „Viața e grea!”, dar mă întreb cui i s-a spus și că „Viața e ȘI frumoasă!”, că „Viața are și momente fericite!”, că avem dreptul să ne bucurăm de ea, chiar dacă e o luptă. Pe măsură ce devenim adulți, uităm să ne mai bucurăm autentic, ca și copiii. Cum să te bucuri și tu, în interiorul tău, ca și copiii? Cumva, nu e permis. Nu se cade. Trebuie să fim serioși, doar suntem adulți. Deși, în interiorul nostru tânjim să fim bucuroși. E ca și cum ai pierde o libertate. Și, oare de ce nu ne dăm voie să fim fericiți și să arătăm acest lucru?

Ne temem că, sărbătorind fericirea, atragem ghinionul, am atrage prea multă atenție asupra noastră și i-am agasa pe ceilalți. Astfel, începem să descalificăm pozitivul, pierzând acele momente neprețuite care sunt componente ale unei vieți bine trăite. Îi lipsim pe ceilalți de ocazia de a împărtăși cu noi emoții pozitive, iar relațiile sociale devin mai puțin intime. Când nu savurăm detaliile evenimentelor pozitive, devine mai greu să accesăm aceste amintiri pentru a ne ridica moralul într-o zi cu ploaie.

Fă-ți timp pentru fericire!


Dacă crezi că ai nevoie de ajutor specializat, poți programa chiar acum o primă ședință de consiliere psihologică sau psihoterapie la numărul de telefon +40 (770) 949.093 sau la adresa taniablanka.psiholog@icloud.com.