Psihosomatizarea – când corpul resimte dezechilibrul emoțional

În ceea ce privește psihosomatizările, mintea este cea care exercită cea mai mare influență asupra manifestărilor fizice.

Există afecțiuni fizice care nu sunt rezultatul influențelor externe, ci sunt ecouri ale unor neplăceri de la nivelul vieții interioare. Psihosomatizarea înseamnă exprimarea emoțiilor negative, a conflictelor interioare, a propriilor necazuri în corpul nostru fizic. De asemenea, psihosomatizarea poate însemna și neexprimarea emoțiilor negative, ele fiind ținute captive înăuntrul nostru. Acestea se manifestă prin dureri, afecțiuni, tremor, palpitații, senzații de slăbiciune, chiar leșin.

Cuvântul psihosomatizare provine din limba greacă (psihi = suflet, soma = corp).

Termenul de tulburare psihosomatică se referă la o afecțiune fizică ce este cauzată sau accentuată de factori mintali.

Acest termen mai este folosit când factorii mintali declanșează simptome fizice, dar nu există dovezi ale unei afecțiuni fizice. De exemplu, durerile în piept pot fi cauzate de stres, nu de vreo afecțiune fizică. Prin psihosomatizare, corpul nostru ne transmite semnale referitoare la niște emoții negative acumulate, la stresul la care este supus timp îndelungat, etc. Prin astfel de manifestări fizice, corpul ne sugerează că este timpul să ne relaxăm, să ne odihnim, să ieșim din starea de pilot automat în care ne trăim viața, căci, o stare de echilibru presupune o minte sănătoasă și un corp sănătos: „Mens sana in corpore sano”.

Simptomele fizice care sunt cauzate de factori mintali se mai numesc somatizări sau tulburări somatoforme. Aceste simptome se datorează activității crescute la nivelul impulsurilor nervoase, ce sunt trimise de la creier la diverse părți ale corpului și a eliberării de adrenalină (epinefrină) în sânge, când suntem anxioși.

Numeroși factori pot juca un rol în tulburările psihosomatice, cum ar fi trăsăturile de personalitate, influențele genetice și de mediu, factori biologici, comportamente învățate de la ceilalți, etc.

Cum se manifestă psihosomatizările?

Un exemplu des întâlnit de psihosomatizare este atunci când avem un test sau o provocare dificilă și devenim tensionați, respirăm mai repede, avem ușoare insomnii, simțim dereglări la nivelul tranzitului intestinal, etc. Tulburările psihosomatice afectează în mod frecvent sistemul respirator, gastrointestinal și cardiovascular.

Leșinul este cea mai întâlnită formă de psihosomatizare.

Prin leșin, dispar toți stimulii ce se năpusteau asupra noastră. Leșinul este o metodă eficientă de a pune punct acestor stimuli ce dau năvală peste noi, căci prin leșin devenim opaci la tot ceea ce se întâmplă, nu mai reacționăm la nimic, pentru a ne reface resursele interioare.

Prin durerile de cap se poate înțelege faptul că suntem supraaglomerați și solicitați, suntem stresați și nu găsim o metodă eficientă de a gestiona stresul și de a ne relaxa. De asemenea, formulările „Am atâtea pe cap!” sau „Mi-e capul plin de probleme!” exprimă foarte bine psihosomatizarea.

Tulburările digestive se întâlnesc la numeroase persoane, dar de multe ori sunt nerecunoscute și pot fi ușor confundate cu un stil de alimentație defectuos.

Durerile de spate pot sugera că suntem tensionați, că „ceva nu ne dă pace”, astfel că ținem corpul într-o continuă tensiune ca să fim pregătiți pentru o eventuală „luptă”, nereușind să ne relaxăm.

Cum poate ceea ce gândim (mintea) să ne afecteze corpul?

Este bine știut că mintea poate declanșa simptome fizice. De exemplu, când suntem temători sau anxioși, putem să simțim: un ritm cardiac mai accelerat, palpitații, senzație de rău (greață), tremor, transpirație, gură uscată, dureri în piept, dureri de cap, fluturi în stomac, etc.

Corpul caută o exprimare a unui conflict ce apare în mintea noastră.

În ceea ce privește psihosomatizările, mintea este cea care exercită cea mai mare influență asupra manifestărilor fizice. Prin acestea, corpul caută o exprimare a unui conflict ce apare în mintea noastră. De ce alege manifestările fizice? Pentru că îi este la îndemână. Transpus în plan simbolic, se dă o luptă între două forțe: una care vrea un lucru (corpul) și altă forță care nu vrea acel lucru (noi – ne vedem de treabă în continuare, apăsând pe accelerație în viața noastră).

Atunci când medicamentele nu funcționează...

Psihoterapia cognitiv-comportamentală ajută persoana să învețe noi moduri de a face față acestor stări și de a-și rezolva problemele, pe măsură ce se înțelege mai bine pe sine. Persoana învață, de asemenea, să tolereze emoțiile și stările negative, să se relaxeze și să aibă o perspectivă mai realistă asupra vieții.

Când avem de a face cu psihosomatizări, o întrebare importantă pe care ne-o putem adresa este „Ce activitate îngreunează ea?”.

Un citat care sumarizează cele discutate mai sus este:

„Tristețea care nu se exprimă prin lacrimi, face alte organe să plângă.”

Henry Maudsley