Copiii simt emoțiile mult mai bine decât cred părinții. Cei mici își dau seama de diferența dintre o aparentă rezolvare și una care s-a încheiat cu emoții pozitive, iar asta contează foarte mult.

Pentru un copil, acasă este refugiul iubirii și al îngrijirii. Copiii au nevoia să se simtă iubiți, în siguranță și confortabili pentru a se putea exprima și dezvolta. Dacă un copil vede că părinții lui se ceartă constant, acesta începe să se simtă speriat și neajutorat și stă tensionat, în gardă. Aceste senzații de vulnerabilitate și nesiguranță pot pune amprente semnificative în formarea personalității unui copil și pot dura o viață întreagă.

Stresul resimțit de un copil ai căror părinți se tot ceartă poate interfera cu abilitatea lui de a învăța la școală, afectându-i performanța școlară. Numeroși copii crescuți în medii cu conflict intens au probleme în dezvoltarea unor relații sănătoase sau în a menține un echilibru în relațiile cu ceilalți. Chiar și relația cu frații ar putea fi afectată negativ: pot deveni foarte implicați sau prea protectori unul cu celălalt sau, din contră, distanți și neimplicați.

A te preface că totul este bine este în defavoarea tuturor.

Copiii de toate vârstele, din copilăria mică până la vârsta de adult, pot resimți stresul părinților și sunt afectați de felul în care aceștia aleg să își gestioneze diferențele. Copiii simt emoțiile mult mai acurat decât cred părinții. După cum subliniază și renumitul psiholog N. Cummings, „Atunci când părinții se închid într-o cameră pentru a-și discuta problemele și ies din cameră prefăcându-se că și le-au rezolvat, copiii își dau seama că e doar un joc de imagine. A te preface că totul este bine este în defavoarea tuturor. Ca și cuplu, nu poți să-ți rezolvi dificultățile dacă nu recunoști că le ai. Copiii știu asta, voi știți asta, dar nu se face nimic pentru a progresa.”.

Pe de altă parte, „Când părinții se închid în cameră și nu ies furioși după ce și-au discutat nemulțumirile, copiii simt că lucrurile s-au rezolvat. Cei mici își dau seama de diferența dintre o rezolvare în aparență și una care s-a încheiat cu emoții pozitive, iar asta contează foarte mult.”

Impactul asupra copilului... Când se ceartă mama cu tata
Imagine: Natalya Zaritskaya , www.unsplash.com

Cum răspund copiii când își văd părinții certându-se

Devin tăcuți și „îngheață”. Se simt confuzi deoarece nu știu cum să reacționeze la această situație. Unii, mai ales cei mici, încep să plângă. Se simt temători, vulnerabili și nesiguri când iau parte la un asalt de jigniri și țipete.

Copiii imită comportamentul părinților.

Mai târziu, imită comportamentul părinților în timpul jocului lor, la școală sau când sunt cu prietenii. Acestea pot degenera mai târziu în comportamente de bullying. Unii copii se auto-vătămează fizic sau au tendința de a se comporta într-o manieră crudă cu vietăți mici pentru a încerca să facă față durerii lor emoționale.

Încep să se comporte agresiv sau să aibă crize de furie față de părinți sau alți adulți. Adesea se învinovățesc pe ei înșiși pentru că ei ar fi motivul pentru care părinții se ceartă. Unii se gândesc să fugă de acasă, în timp ce alții preferă să stea la școală mai mult și nu așteaptă să ajungă acasă.

Ce pot face părinții

  • Nu vă certați în fața copiilor. Dacă se întâmplă să vă certați în fața copiilor, asigurați-vă că și rezolvarea are loc tot în fața lor.
  • Respectați-vă unul pe celălalt în fața copiilor. Nu vă jigniți, nu vă aruncați critici ironice.
  • Nu creați situații în care să îi cereți copilului să ia partea unuia dintre voi.
  • Fiți atenți la limbajul și la tonul pe care le folosiți unul cu altul. Atitudinea pe care o afișați contează foarte mult.
  • Discutați cu copiii voștri în legătură cu faptul că e normal să existe diferențe de opinii și argumente. Arătați-le cum doi adulți își gestionează conflictul în mod responsabil.
  • Nu-i implicați pe copii în cearta voastră. Nu este despre ei, este despre voi.
  • Nu arătați cu degetul cine este vinovat. Într-o ceartă nu se caută vinovați, ci soluții. Când o relație este una de iubire și grijă reciprocă, nu rămâne loc pentru orgoliu.

Să ne dăm seama de tiparele noastre de reacție și de impactul acestora asupra celor mici. Să crești un copil nu este o joacă, ci este o responsabilitate ce implică răbdare, auto-control, perseverență și tenacitate.

Tu ce alegi să faci diferit de acum înainte în discuțiile sensibile cu partenerul tău?