Indiferent care sunt argumentele pro sau contra medicației și psihoterapiei, ambele sunt utile și de succes în a ajuta oamenii să se echilibreze pe sine în timpul turburențelor emoționale.

Medicația, psihoterapia sau combinarea acestora s-au dovedit a fi de un real folos în dificultățile emoționale și comportamentale ale oamenilor. În funcție de dificultățile emoționale se apelează la un anumit tratament. Alegerea celui potrivit poate fi complicat și ar trebui să fie bazat pe rezultatele studiilor de specialitate care au investigat aceste lucruri și pe dispobibilitatea ta de a încerca aceste tratamente. Orice ai alege, ar fi util să te consulți cu un specialist în sănătate mintală.

Să faci psihoterapie presupune, în primul rând, să lucrezi tu cu tine.

Chiar dacă tratamentele medicamentoase sunt mai ușor accesibile, de multe ori sunt mai utile tratamentele de tip psihoterapeutic. Tratamentele medicamentoase și psihoterapia nu se exclud una pe alta. De multe ori se recomandă amândouă. Tipul de tratament care se alege depinde foarte mult de circumstanțe, preferințe sau - din păcate, de prea multe ori - de resursele financiare pe care le are persoana.

Ca și cadru general, în ceea ce privește medicația, ea are costuri reduse, efectele se văd relativ repede (după 21 zile, în medie) și nu necesită un mare grad de implicare, doar să iei medicamentele conform rețetei de la medicul psihiatru. Ca dezavantaje, pot apărea efecte adverse (cum ar fi unele simptome fizice neplăcute), iar medicația are efecte atâta timp cât e luată. După ce întrerupi sau închei tratamentul, s-ar putea ca problemele să revină, căci medicamentul nu rezolvă cauza, ci acționează asupra simptomelor.

Tratamentul medicamentos ajută atunci când simptomele sunt copleșitoare. Toate manifestările fizice sau emoționale (deși unele sunt mai comune), diferă de la un om la altul, astfel că este nevoie de un plan personalizat. Doar un medic specialist psihiatru este în măsură să recomande o anumită schemă de tratament. În timpul consultației, medicul psihiatru are datoria să explice de ce alege un anumit tratament, analizând istoricul personal și explicând la ce te poți aștepta când tratamentul începe să-și facă efectul, cu ce frecvență vă veți vedea la următoarele consultații, dacă este vorba despre un tratament de lungă sau scurtă durată, posibile efecte adverse, etc. Recomandări ca sportul, mișcarea, mindfulness, distragerea atenției sunt bune, însă, dacă simptomele sunt prea intense, nu vor fi suficiente. Nu uita că soluții există, doar că e nevoie să fie identificate care soluții sunt mai potrivite pentru tine.

Medicația ajută temporar. Dacă nu faci schimbări în viața ta pentru a fi mai împlinit, vei căuta mereu soluții în exterior pentru că starea de nefericire va reveni din nou și din nou. Medicația ameliorează efectele, nu tratează cauza - acolo intervine psihoterapia. Ea se adresează cauzelor problemelor. Desigur, durează mai mult, dar și dificultatea cu care te confrunți nu a apărut dintr-o dată. Medicația susține echilibrul chimic, fiziologic al creierului, dar fără psihoterapie, este doar o susținere. Cât despre automedicație, nu este o idee bună.

Psihoterapie și/sau medicație
Imagine: Sage Friedman , www.unsplash.com

Efectele psihoterapiei se mențin și după încheierea ei. Ce se învață în timpul procesului terapeutic ne poate fi util toată viața: învățăm cum să ne gestionăm dificultățile personale, cum să facem mai bine față factorilor stresori, cum să ne relaxăm, cum să fim mai împliniți. Ca dezavantaje, efectele psihoterapiei apar după câteva ședințe, iar pentru ca acestea să apară, e nevoie de implicarea activă a persoanei, în ciuda faptului că e inconfortabil sau pare greu.

Tratamentele psihologice implică mai mult decât explicații și reasigurări. Ea prespune angajamenul și disponibilitatea persoanei în a se cunoaște pe sine și de a depune eforturi pentru a se reechilibra. Psihoterapia este o parte importantă a tratamentelor tuturor tulburărilor mintale, iar în anxietatea ușoară sau depresia ușoară, de cele mai multe ori, e singurul tratament necesar.

Psihoterapia este o muncă din aproape în aproape, care se schimbă odată cu persoana aflată în terapie. Cine alege să se implice într-un proces psihoterapeutic, e nevoie să fie responsabil pentru propria terapie, să fie motivat și angajat în munca cu sine, să învețe să reflecteze asupra sa, să-și adreseze întrebări, să fie răbdător și perseverent cu sine. Psihoterapia presupune o muncă interioară. De aceea se spune că psihoterapia este o călătorie interioară, căci tu știi cel mai bine ce se află în sufletul tău, rolul psihoterapeutului fiind acela de a te ghida. Psihoterapia implică, pe de o parte, efort și motivație din partea celui care cere ajutorul, și pe de altă parte, empatie, suport și competență din partea psihologului.

Psihoterapia nu înseamnă doar să discuți despre problemele tale, ci și să: înveți despre cum funcționează mintea ta, ce îți transmit emoțiile pe care le ai, cum să le folosești mai bine, cum să-ți dezvolți strategii de a face mai bine față situațiilor care ție ți se par stresante, în terapie îți dezvolți conștientizarea de sine în ceea ce privește tiparele tale de gândire, de relaționare și de comportament și să îți ajustezi răspunsurile emoționale la ce-ți aduce viața.

Pentru că fiecare persoană este diferită, nu există soluții care să funcționeze în mod sigur pentru toți. De aceea, este nevoie de răbdare, perseverență și timp pentru a apărea rezultate, și mai ales, rezultate care să se mențină în timp. Oamenii nu sunt obiecte, iar ideea că ei se pot „repara” cât ai clipi, prin soluții-miracol este, cel puțin, amăgitoare, poate chiar periculoasă. Într-o psihoterapie eficientă se aduc la suprafață conflictele interioare, de multe ori inconștiente, ce generează vinovăție, rușine, frustrare, confuzie și aș spune, mai ales, frică. Se poate întâmpla ca, în urma unor experiențe de viață negative, să simțim că sensul identității noastre de sine este pus într-un con de umbră: nu mai știm cine suntem, ce merităm, ce vrem să facem, ce să facem. E ca și cum ne-am pierdut busola în viață. Și atunci, prin psihoterapie au loc conștientizarea și cunoașterea de sine, iar conflictul interior începe să se dizolve.

Psihoterapia este o investiție personală care te poate scuti de multe suferințe și pierderi pe viitor.

Iată ce s-a concluzionat în ultimul timp: *potrivit APA – American Psychological Association

  • În cazul depresiei, atât psihoterapia, cât și medicația s-au dovedit a fi utile. Uneori, s-a arătat că cele două combinate pot fi mai eficiente decât fiecare luată separat.
  • În cazul anxietății, atât psihoterapia, cât și medicația s-au arătat a fi utile. În general, s-a dovedit că psihoterapia e mai utilă decât medicația, iar adăugarea medicației nu a avut îmbunătățiri semnificative.
  • Pentru adicții, psihoterapia e mai utilă. Persoanele cu probleme mai grave de consum de substanțe ar putea să ia medicație pentru a preveni intoxicația sau pentru reducerea poftei.
  • Pentru tulburările alimentare, medicația e necesară în primul rând pentru siguranța fizică. Psihoterapia s-a dovedit a fi utilă în combinație cu medicația, decât fiecare separată.
  • În cazul schizofreniei sau a tulburării bipolare, tratamentul medicamentos e absolut necesar. Rezultatele au arătat că în combinație cu psihoterapia, există mai multe îmbunătățiri.
  • În sfera parenting-ului, a cuplului sau a dificultăților de adaptare, psihoterapia este prima care e recomandată și implică să îți construiești abilități și să răspunzi mai adaptativ factorilor stresori.

În loc de concluzie

Psihoterapia și medicația sunt instrumente de ajutor. Schimbarea o faci tu. E nevoie de implicarea ta în propria viață. Rezultatele nu apar peste noapte.

Oamenii răspund diferit la tratamente. Dacă vreunul nu funcționează pentru tine, încearcă altul. Indiferent care sunt argumentele pro sau contra medicației și psihoterapiei, vreau să punctez din nou că ambele sunt utile și de succes în a ajuta oamenii să se echilibreze pe sine în timpul turburențelor emoționale.

Niciodată nu e prea târziu să îți propui ca ceva să se schimbe în viața ta. Poate este nevoie de puțin curaj să ieși din zona de confort și poate să renunți la unele prejudecăți legate de terapie sau medicație. Dacă până acum ai încercat anumite lucruri și nu a mers, poate că e timpul să abordezi lucrurile în mod diferit, iar astfel și rezultatele vor fi altele.