Poate singura ta salvare este să înțelegi că nu ai ce salva în această relație decât pe tine.

Simți că doare?
Nu mai ești tu? Nu mai știi cine ești?
Curg lacrimi pe obraz sau... în suflet?

E timpul să iei pulsul emoțional al tău și al relației.

La începutul unei relații, cu toții ne vedem partenerul printr-un văl de idealizare, sperăm ca acesta să ne împlinească toate visele, să ne vindece toate rănile și să ne aducă fericirea mult așteptată. Însă treptat, pe măsură ce suntem confruntați cu realitatea, peisajul se schimbă, uneori chiar la 180 de grade. Toxicitatea emoțională e despre cum ne iubim... până ne omorâm! Manipulăm, dăm mesaje toxice, ne umilim, suntem inconsistenți, îl penalizăm pe celălalt, ne trădăm în conversație, între partenerii de viață, dar și cu copiii noștri, vrăjindu-ne că facem acest lucru spre binele lor.

Manipulăm, dăm mesaje toxice, ne umilim, suntem inconsistenți.

În relațiile toxice, comportamentele și atitudinile negative (distructive) sunt mai multe decât cele pozitive. E ca și cum toată dragostea pe care o ai de oferit, este ca o apă turnată într-o sită. Pur și simplu se risipește pentru că vasul - partenerul tău - nu este potrivit pentru a o primi. Din diverse motive, oamenii aleg adesea să rămână în astfel de relații în speranța că „timpul va rezolva problemele”, că „îl voi ajuta pe celălalt să se schimbe”. Atenție însă, aceasta este o capcană. Celălalt are disponibilitatea de a se schimba? E o dorință care se concretizează în pași sau e o dorință menținută într-un plan imaginar? S-a schimbat cumva sau a rămas aceeași persoană care caută continuu scuze pentru lipsa ei de realizare, învinovățindu-te pe tine în același timp?

Toxicitatea relațională
Imagine: Necunoscut(ă) , Necunoscut(ă)

Toxicitatea vine cu un mesaj că îți va face bine, că te va salva.

Toxicitatea se învață de mic și se perpetuează că adult. Se învață de mic cu părinții sau din relațiile cu grupurile din care facem parte. Unii primesc mesaje toxice, învață să trăiască cu ele și apoi le folosesc și ei, crezând că așa se face, că asta presupune normalitatea. Toxicitatea relațională are uneori niște forme extrem de vizibile și ușor de recunoscut prin manipulare, seducție, șantaj emoțional, amenințări. Pe de altă parte, uneori nici nu o conștientizăm, deși o simțim. Simțim că suntem răniți, umiliți, că ceea ce primim de la ceilalți este distructiv. Toxicitatea vine cu un mesaj că îți va face bine, că te va salva de „ceva ce nici tu nu știi cât de rău îți face”. Tocmai această duplicitate, acest rafinament prin care toxicitatea se face simțită, o face să fie greu de refuzat în momentul în care vine spre tine. La început, se prezintă ca o colaborare, o complicitate cu acest lucru toxic (persoană, relație), de parcă vei pierde relația dacă spui nu formei în care toxicitatea îți este propusă.

Sarcasmul doare teribil și se exprimă prin șantaj emoțional: „Nu mai primești iubirea mea pentru ceea ce ești!”. Toxicitatea ajunge să fie un solidificator al relației: nu mai dă voie relației să fie fluidă, să vină de la sine. Expresiile sunt dintre cele mai dureroase, amenințările sunt foarte rafinate. Toxicitatea își dorește să facă adultul să se simtă din nou sigur pe el și pe poziția lui, să fie deasupra celeilalte persoane. Se creează o relație de genul dominant – supus.


Sarcasmul doare teribil și se exprimă prin șantaj emoțional.

Atunci când, într-un final, ai șansa să înțelegi acțiunea celeilalte persoane, șantajul și sarcasmul ei, descoperi și cât rău ți-ai făcut tu însuți. Acest lucru nu implică învinuirea altora, ci despărțirea iubirii de mesajele toxice.

A avea grijă de tine presupune înțelegerea profundă a ecologiei tale relaționale. Prin psihoterapia individuală sau de cuplu se aduc la lumină aceste încurcături relaționale, cu scopul de a despleti răul de bun, de a păstra bunul și de a răspândi răul în neant.

„Îți vreau binele. Tu nu înțelegi? Da, poate acum ți-e rău puțin, dar apoi o să-ți fie foarte bine și vei înțelege de ce am făcut asta acum.” – Îți sună cunoscut?