O viață alături de o persoană cu care te simți prizonier, este o viață lipsită de bucurie.

Ne dorim un anumit grad de apropiere față de ceilalți, atât fizică, cât și emoțională, să ne dezvoltăm relații afectuoase cu cei dragi, iar viața trăită astfel, e mai armonioasă. Ca orice lucru, relațiile presupun atenţie (grijă) constantă și dorință de adaptare unul la celălalt, din partea ambilor parteneri. Totuși, unele relații presupun semnificativ mai mult efort.

Relațiile toxice nu sunt neapărat sortite eșecului, însă necesită o muncă dificilă și continuă dacă ambii parteneri își doresc să aibă o relație sănătoasă. Însă, dacă nu există suficientă determinare din ambele părți, aceștia sunt nevoiți să fie pregătiți pentru a o încheia.

Relația toxică vs relația sănătoasă

O relație toxică este caracterizată de comportamente distructive repetitive, ce cauzează consum emoțional și chiar disconfort fizic (agresiuni). Aceste comportamente se referă la insecurități, dominanță, gelozii, manipulare, respingere, egoism și control. O relație sănătoasă contribuie la creșterea stimei de sine și a stării de bine, a emoționalității pozitive, în timp ce relația toxică reduce stima de sine, crește emoționalitatea negativă și nivelul de stres și destabilizează sistemul de valori a persoanei. O relație sănătoasă implică iubire asumată, respect reciproc, compasiune și grijă unul față de celălalt, este o relație în care partenerii dau dovadă de maturitate emoțională, au un interes comun asupra stării de bine a cuplului și potențialul de dezvoltare al partenerului.

O relație sănătoasă implică iubire asumată, respect reciproc, compasiune.

În alte cuvinte, presupune o dorință pentru a contribui la fericirea celuilalt. O relație sănătoasă este o relație sigură, o relație care nu cunoaște frica de a fi noi înșine (cu calități și defecte), un spațiu în care ne simțim confortabili. Pe de altă parte, o relație toxică nu este un loc sigur, ci mai degrabă un teren minat. Relația devine toxică atunci când simți că oricâte eforturi ai face pentru ca relația să fie cât mai armonioasă, partenerul dorește să-ți impună un ritm cu care tu nu ești obișnuit. În cele din urmă, relația devine împovărătoare, tensiunile devin apăsătoare, iar la nivel personal, simți că indiviualitatea și unicitatea ta sunt îngrădite, iar emoțiile negative (vinovăție, panică) te copleșesc. Cel mai adesea, controlul prin intimidare este un comportament clasic ce se face într-o relație toxică. Practic, tu oferi foarte mult, iar partenerul tău nu face decât să primească, considerând acest lucru ca fiind firesc, pentru că totul i se cuvine.

Prizonier în propria relație
Imagine: Necunoscut(ă) , Necunoscut(ă)

Cele mai întâlnite comportamente specifice ale unei relații toxice sunt:

  • A fi egoist sau să pretinzi multe de la partener (standarde de neatins)
  • A fi supus sau dominant (ca într-un rol de copil sau părinte)
  • Folosirea manipulării emoționale pentru propriile interese
  • A confunda afecțiunea reală (iubirea) cu disperare sau nevoi emoționale nesatisfăcute
  • Refuzul de a realiza comportamente pe care partenerul le-ar considera afectuoase

Acordă atenție la dinamica cuplului!

Chiar dacă acestea par a fi destul de evidente, se poate întâmpla ca metodele utilizate de partenerul toxic să nu fie recunoscute de către partenerul său. Chiar dacă există semne, acestea tind să nu fie luate în seamă fie datorită perioadei de îndrăgostire, fie sunt considerate niște semne pasagere, partenerul trăind cu speranța că îl va putea schimba sau se va schimba (din iubire, desigur). Totuși, atunci când simți că „ceva nu merge”, acordă atenție la dinamica cuplului, spre exemplu, potrivirea dintre ceea ce partenerul spune și ceea ce face. Reține că partenerul poate fi foarte priceput în a-ți crea impresia că tu ești persoana care are probleme. Cele mai frecvente relații toxice sunt cele ce implică narcisiștii (le lipsește empatia, se cred superiori), cei din sfera obsesiv-compulsivă (cerințe excesive, critici frecvente) și cei cu trăsături histrionice (capricioase, manipulative).

Partenerul poate fi foarte priceput în a-ți crea impresia că tu ești persoana care are probleme.

Cu toate acestea, cum îmi dau seama că sunt într-o relație toxică? Iată câteva situaţii ce pot ridica un semn de întrebare:

  • Când ești cu acea persoană, te simți mulțumit, energizat? Sau din contră, te simți nemulțumit și stors de energie?
  • Atunci când ești departe de el/ea pentru o perioadă de timp (ca un concediu), ai un sentiment de eliberare? Te simți mai bine sau mai rău?
  • Atunci când ești cu el/ea, te simți în siguranță emoțional și fizic? Sau te simți amenințat(ă) și în pericol?
  • Există un raport egal între „a da” și „a primi” sau simți că tu mereu dai mai mult, te sacrifici, iar celălalt mereu ia și nu e niciodată mulțumit?
  • Ai o relație caracterizată de sentimente de siguranță și bucurie sau drame și angoasă?
  • Crezi că persoana te place pentru persoana care ești sau crezi că trebuie să te schimbi ca să fii plăcută?

Urmările unei relații toxice sunt caracterizare de certurile dese, abuz verbal și/sau fizic, promisiuni și planuri neîndeplinite, standarde neatinse, sentimente de insatisfacție și nefericire, stres și probleme de sănătate.

Tipuri de relații toxice

În care se ține scorul – partenerul toxic dă vina pe celălalt pentru greșelile făcute (atât în relațiile trecute, cât și în momentul prezent), pentru a evidenția cine a greșit mai mult. Aici accentul cade pe rolurile de dominant-supus. Dacă amândoi partenerii fac asta, relația se transformă într-o bătălie al cărui nucleu este recordul pentru cine a greșit mai mult, deci cine îl domină pe celălalt.

Cea în care ești devalorizat – Orice ai face, orice ai spune, ce ai gândi și ce ai vrea, este o prostie pentru celălalt partener, iar acesta nu va ezita să o spună chiar și public. Orice ai face, nu este suficient și nu vei fi apreciat pentru cine ești.

Cea pasiv-agresivă – în loc să-și exprime deschis gândurile și dorințele, partenerul încearcă să dea indicii imprecise și de a realiza comportamente ostile pentru a-l face pe celălalt să-și dea seama singur. În loc să spună ce îl deranjează, găsește modalități pentru a-l provoca pentru ca ulterior să se poată justifica atunci când i se plânge. Spre exemplu, dacă unul din parteneri comandă o pizza cu ciuperci, iar celuilalt partener nu îi plac ciupercile, în loc să spună concret ce îl nemulţumeşte (adică: „Nu îmi plac ciupercile, aş fi preferat fără.”), va face comentarii şi reproşuri paralele cu subiectul, eventual cu referinţe din trecut – „Niciodată nu comanzi mâncare pe gustul meu.”, „Eu întotdeauna trebuie să sufăr şi să mănânc prostii.”)

Prizonieri în propria relație – când un partener se plânge de ceva, îl șantajează pe celălalt amenințând relația ca întreg, făcând din asta o dramă. Spre exemplu, dacă o persoană simte că partenerul e mai rece cu ea uneori, ea va spune că „Nu pot să mă văd cu cineva care este rece cu mine” (în loc să spună „Simt că uneori ești rece cu mine.” ).

Cea în care dai vina pe partener pentru emoțiile proprii – Dacă un partener are o zi mai proastă, iar celălalt nu are nici el o zi prea bună și nu este prea suportiv, primul are impresia că nu este băgat în seamă, că nu i se acordă atenția dorită și că partenerul ar fi trebuit să știe ce e cu el și să-l ajute să se simtă mai bine. A da vina pe partener pentru cum se simte, este un semn de egoism și un exemplu pentru o menținere slabă a propriilor limite (Nu mai știu până unde sunt eu și de unde începe viața celuilalt).

Cea în care se manifestă o gelozie „iubitoare” – având în vedere gelozia manifestată, acest tip de relație se poate confunda foarte ușor cu o normalitate, însă ea presupune emoții intense de enervare atunci când celălalt partener vorbește, atinge, sună, trimite un mesaj sau se întâlnește cu o altă persoană, iar gelozia este folosită pe post de a-i controla comportamentele. Acest lucru duce de cele mai multe ori la a-i verifica mailurile în timp ce e la duș sau de a-l urmări în viața reală pentru a se asigura că nu minte. De obicei, în timp, acești parteneri au tendința să devină din ce în ce mai suspicioși și să aibă tot mai multe comportamente de control.

Cea în care unul se folosește de celălalt – la începutul relației, partenerul tinde să fie foarte drăguț, amabil, să fie o companie plăcută. Continuă să fie în acest fel până când obține ceea ce vrea. Toxicitatea vine din faptul că nu există un raport egal între parteneri, deoarece unul dintre ei tot timpul vrea mai mult de la celălalt, având standarde de neatins.

Cea în care se cumpără soluțiile la problemele relației – de fiecare dată când apare un conflict între cei doi, în loc să fie rezolvat, unul din parteneri acoperă conflictul cu entuziasmul celuilalt partener, ce vine cu primirea unui cadou sau cu o excursie undeva. Astfel, conflictele nu sunt discutate deschis, ci sunt ascunse sub covor, acolo unde se vor aduna tot mai multe și se vor perpetua.


Ce să faci dacă ești într-o relație toxică?

Primul pas este să te cunoști pe tine însuți, să-ți dai seama cum te simți, să-ți știi principiile și valorile, să le aduci la suprafață, în conștiința ta. Discutați împreună despre valorile fiecăruia dintre voi, apoi despre valorile voastre ca și cuplu și vorbiți clar și deschis  despre ceea ce considerați că este de neacceptat în relația voastră.

Întreabă-te dacă merită:

  • Să îți asumi riscul de a rămâne în relația prezentă, sperând că se va schimba ceva până la adânci bătrâneți.
  • Să-ți asumi responsabilitatea ieșirii dintr-o relație disfuncțională și a alegerii acelor acțiuni care să-ți ofere posibilitatea de a avea apoi o relație de cuplu funcțională.

„Te iubesc, dar mă iubesc și pe mine însumi.”

Relațiile toxice nu numai că ne fac nefericiți, însă subminează dispoziția personală, valorile și atitudinile pe care le avem. Aceste relații ajung să ne destabilizeze în multe domenii ale vieții. Este important de reamintit faptul că ai dreptul să pleci de lângă persoanele care te rănesc și să închei relații care îți cauzează suferință. Nu te lăsa manipulat de partener și nu-i oferi ocazia să-ți dicteze cum să-ți trăiești viața! De reținut este deviza „Te iubesc, dar mă iubesc și pe mine însumi.”, pentru că iubirea nu e o formă de sclavie, un sacrificiu, ci este un schimb reciproc, democratic și pentru că lucrurile din viață și relațiile pe care le avem se bazează pe cum se simțim în legătură cu noi înșine („Mă simt mizerabil.” vs „Mă simt fericit.” – Este alegerea ta!)

Vrei să citești mai multe despre acest subiect? Îți recomand cartea „Iubiri toxice”, de Walter Riso.


Dacă crezi că ai nevoie de ajutor specializat, poți programa chiar acum o primă ședință de consiliere psihologică sau psihoterapie la numărul de telefon +40 (770) 949.093 sau la adresa taniablanka.psiholog@icloud.com.