Stima de sine

Când ne simțim tulburați în situații dificile, putem pune totul pe pauză pentru câteva momente pentru a ne oferi nouă înșine confort și liniștire. Oamenii sunt imperfecți. Oamenii greșesc și eșuează. Uneori, trecem prin experiențe dificile de viață. Tratează-te cu blândețe.

Când suntem mici, nu avem un sistem propriu de valori la care să ne raportăm. Așadar, părerea părinților este ceea ce noi preluăm ca reper. La început, părinții sunt cei care consolidează dacă ceea ce este un copil și ceea ce face, este de apreciat sau nu.

Stima de sine reprezintă evaluarea globală a propriei persoane, respectiv o judecată pe care o emitem despre valoarea noastră ca persoană.

Este normal ca, uneori, să ne simțim inadecvați sau imperfecți

Persoanele cu stimă de sine scăzută au tendința de a răspunde provocărilor vieții cu anxietate, comportamente de retragere, au o atitudine pasivă față de ceea ce le înconjoară, nu inițiază activități noi sau dacă le inițiază, le fac cu dificultate. În momentul în care se confruntă cu o problemă, nu reușesc să identifice soluții, se dezamăgesc repede și se gândesc în termeni negativi și globali despre sine, cum că „Sunt un prost, nu voi reuși niciodată.”.

Treptat, persoanele se pot izola, evită anumite contexte, se autoevaluează în raport cu părinții, profesorii, colegii și prietenii lor pentru a-și construi stima de sine. Resimt o greutate în a face față cererilor, le este dificil să se adapteze, astfel că se autodepreciază foarte repede. Astfel, pot apărea confuzia, nehotărârea și rezistența atunci când vine vorba despre luarea unei decizii importante în viața lor.

Nu putem să împiedicăm tinerii să nu aibă experiențe în care să se simtă nesiguri sau să aibă, din când în când, o stimă de sine scăzută. Nu putem nici în cazul nostru să schimbăm aceste simțiri. Este normal ca, uneori, să ne simțim inadecvați sau imperfecți, într-o lume într-o continuă dezvoltare și de o mare complexitate. Nu există o modalitate prin care să-i ferim pe cei mici de evenimente care ar putea să le amenințe stima de sine – cum ar fi respingerea socială, probleme de adaptare, eșecuri personale, etc.

Însă, ce putem face este să răspundem adecvat acestor situații și îndoielii de sine, cu compasiune.

Compasiunea față de tine înseamnă să te tratezi cu bunătate și să consideri dificultățile personale ca fiind o parte din experiența umană firească.

Nu valența negativă sau pozitivă a gândurilor tale contează cel mai mult, ci felul în care le răspunzi. Când îți spui „Vai, am greșit, ce prostănac sunt!”, în loc să te lupți cu acest gând sau să-ți distragi atenția de la el, privește-l cu îngăduință. Gândește-te la câți oameni își spun același lucru ca și tine.

Tratează-te cu blândețe. Nu mai pune sare pe rană.

Bunătatea față de sine se referă la tendința de a fi înțelegători și grijulii cu noi înșine atunci când suferim, mai degrabă decât a ne critica. Când ne simțim tulburați în situații dificile, putem pune totul pe pauză pentru câteva momente pentru a ne oferi nouă înșine confort și liniștire. Oamenii sunt imperfecți. Oamenii greșesc și eșuează. Uneori, trecem prin experiențe dificile de viață. Tratează-te cu blândețe. Nu mai pune sare pe rană.

Dacă avem mai multă compasiune față de eșecurile și suferințele noastre putem să ne recunoaștem mai ușor punctele vulnerabile. Prin compasiune față de propria persoană nu mai gândesc că sunt bun sau rău, deștept sau prost, ci ma concentrez pe a simți bunătate pentru mine și propria suferință.Astfel, suntem mai înclinați să ne corectăm comportamentele inadecvate. Oferindu-ne compasiune ne oferim siguranță emoțională de care avem nevoie pentru a ne vedea clar, fără frica de a ne învinovăți.

A-i învăța pe cei care suferă de o stimă de sine scăzută sau instabilă să-și răspundă cu mai multă compasiune este mai util decât să se străduiască mereu să-și îmbunătățească stima de sine.

Dacă nu avem o atmosferă de creștere, nu avem cum să umplem vasul stimei de sine.