Durerea este inevitabilă, suferința este opțională.
De data aceasta am ales să abordez un subiect extrem de complex, și anume șantajul emoțional, care din exterior poate părea evident, dar când te afli în mijlocul lui, e mult mai confuz. Dacă și tu te simți șantajat, să știi că nu ești singur.
Cu toții vom trăi în această viață pierderea unor persoane dragi, mai devreme sau mai târziu. În acest articol mă voi adresa și la persoana a II-a căci poate tu, cititorul, lecturezi acest articol pentru a înțelege mai multe despre tine și pierderea ta.
Reprimarea emoțiilor este o alternativă la care recurgem des, fie că este vorba despre emoții trăite cu cei dragi, la locul de muncă, la școală, din postura de adult, copil, părinte, angajat.
Atunci când un partener suferă de gelozie patologică, se ajunge în relație ca partenerul „acuzat" să își consume mult timp și energie pentru a-i oferi asigurări celuilalt, pentru a nu-l provoca, pentru a-l mulțumi, ceea ce nu se întâmplă niciodată...
Mulți oameni care se consideră impostori suferă în tăcere. Nu vorbesc cu nimeni despre asta, ca și cum ar fi o rușine. Le este frică să nu fie „descoperiți”.
Gabor Maté este un psihoterapeut și medic maghiar-canadian. Aria sa de expertiză este în domeniul psiho-traumei și asupra impactului pe care îl au traumele asupra sănătății fizice și mintale.
Rana de abandon e caracterizată de teama (mai mult sau mai puțin conștientă) că ceilalți te vor părăsi, te vor abandona și vei rămâne singur(ă). Teama de abandon se poate simți foarte intens la nivel fizic, iar din punct de vedere neurologic, creierul nostru se activează cel mai tare atunci când crede că e singur - când credem că nu este nimeni lângă noi care să ne ajute sau să ne susțină. Se simte ca un gol emoțional, iar atunci când o conexiune dispare, te simți ca și cum ești aruncat în vid.
Mulți oameni nu cunosc anxietatea pentru ceea ce este cu adevărat, ci mai degrabă cred că este ceva în neregulă cu ei înșiși.
Curiozitatea ne motivează, ne aduce la suprafață interesele și preferințele noastre (poate, unele uitate).
Cine merge la terapie? Ce se întâmplă acolo? Ce presupune psihoterapia? Cum știi că ai întâlnit un psiholog potrivit pentru tine? Despre acestea și multe altele vom vorbi în ediția de astăzi a podcast-ului Echilibru pentru Suflet.
Pentru cei care i-ați citit cărțile sau i-ați mai urmărit aparițiile, vă împărtășesc mai jos interviul pe care binecunoscutul dr. psihoterapeut Irvin Yalom l-a oferit la emisiunea Garantat 100%.
Este în regulă să spui că nu știi ce se va întâmpla și că nu ai cum să îi oferi și mai multe explicații. Spune-i că ce se întâmplă este dificil, dar vom trece peste asta, și vom fi mai puternici și mai înțelepți. Asigură-l că este în regulă să fie puțin confuz, căci tuturor ne ia timp să ne adaptăm la ceva nou.
Nu te sfii să te lauzi pe tine însuți: meriți să te apreciezi atunci când faci un lucru bun. Pentru o bunăstare emoțională, e important să arăți sprijin și apreciere.
Contaminarea psihologică, în forma manipulării psihologice şi/sau a contaminării mentale, generează probleme emoţionale, distorsiuni cognitive şi comportamente dezadaptative.
Respingerea doare. Singurătatea cronică doare. Doare și mai tare să ieși din acest blocaj…
Ce face un copil când nu știe ceva? Caută și găsește. Ce face un adolescent când nu știe ceva? Caută și găsește. Ce face un adult când nu știe ceva? Caută și găsește.
Golurile noastre interioare pot fi cu adevarat umplute doar de noi insine, prin sensul vietii. Daca altcineva iti va umple golul interior, o va face in mod artificial.
Preț de două luni, ne-am adaptat continuu la un alt stil de viață. Acum, ne întoarcem la o lume care este, totuși, diferită față de ce știam până acum.
Ne schimbăm împreună în cuplu, nu ne cunoaștem pe deplin niciodată. Dacă presupunem că știm deja tot ceea ce era de știut și facem și partenerului nostru un deserviciu, dar ne facem și nouă înșine deoarece s-ar putea să rămânem în urma partenerului, iar omul pe care credeam că-l cunoaștem să nu mai fi rămas de multă vreme acolo.
O relație este ca o plantă: dacă nu o îngrijești cum trebuie, nu te poți aștepta să înflorească frumos.
Înțelegerea relațiilor interumane trebuie să ia în considerare unul dintre cei mai puternici determinați ai comportamentului uman: nevoia inepuizabilă, adaptabilă și primordială a omului de a iubi.
Probabil lucrul cel mai important de reținut despre iubire este acela că iubirea te ridică, nu te coboară.
Când simțim că sufletul nostru se ofilește, să scoatem din el tot ce simțim că ne dă lumină pentru noi și pentru curajul nostru.
Mulți dintre noi avem dificultăți în a spune „nu”. Dar știai că acest lucru este învățat?
Autodisciplina este una dintre cele patru competențe esențiale pentru a lua decizii mai bune în propria viață. Aceasta s-ar traduce în felul următor: „nu contează cu ce fel de mediu mă întâlnesc, dar îmi stabilesc scopurile mele, ce e important pentru mine și mă ocup de ele”.
Viața este, în mare parte, în afara controlului nostru și acest lucru ne îngrozește cel mai mult, mai ales că ne place să credem că deținem mai mult control decât deținem de fapt.
Așa cum ne îngrijim corpul, este important să avem grijă și de relația noastră pentru a avea o viață împlinită.
Suntem într-o goană nesfârșită după acest „Trebuie să fiu așa!”. Cu cât nu reușesc să ajung niciodată „să fiu așa”, cu atât o să mă simt și mai inferior.
Chiar dacă schizofrenia nu este vindecabilă, ea este tratabilă. Se pot face multe lucruri în legătură cu gestionarea bolii. Să nu uităm că persoanele cu schizofrenie sunt persoane, nu diagnostice.
Expresiile pot îmbunătăți bunăstarea grupului, comunicând stările noastre interioare celor din jurul nostru. Tristețea, de exemplu, semnalizează grupului că ceva nu este în regulă.
Atâta timp cât îi arăți copilului tău că tu crezi în el, îi oferi și îi arăți iubire, căldură, afecțiune și sprijin, copilului tău îi va fi bine.
Uneori mă gândesc de ce am așteptat așa de mult timp ca să cer ajutor. Uneori biletul către schimbare e atât de aproape de noi, dar ne încăpățânăm să îl vedem și să îl accesăm.
O emisiune despre cum să ne găsim barometrul fericirii în acest an.
Pentru cineva cu PTSD, amintirea activează aceeași cascadă neurochimică precum evenimentul original.
Puterea nu este dată de capacitatea de a ascunde vulnerabilitatea, ci de capacitatea de a depăși teama generată de dezvăluirea ei.
Iubirea adevărată e cea în care îți afirmi și dezvolți propria identitate. A sta cu orice preț într-o relație abuzivă înseamnă o mare dependență, nu o mare iubire.
Tulburarea tinde să se moştenească, chiar ştim că genetica are un rol major în acest sens. Însă nu înseamnă că există o singură genă bipolară. De fapt, probabilitatea de a dezvolta tulburarea bipolară e stimulată de interacţiunea dintre mai multe gene într-o formulă complicată pe care încă încercăm s-o înţelegem.
Îngăduie-ți să fii tot atât de diferențiat ca și emoțiile tale și vei avea acces la bucurii mai intense și abilități să gestionezi depresiuni și mai adânci.
Ediţia emisiunii Garantat 100% difuzată duminică, 6 octombrie, la #TVR1, în care invitata lui Cătălin Ştefănescu a fost Esther Perel, o personalitate a psihoterapiei mondiale.
Multe persoane privesc perfecționismul ca pe un lucru pozitiv și nobil, ca pe o virtute care îți crește șansele să fii o persoană de succes, dar de fapt, perfecționismul se alimentează din frica de a face greșeli.
Presupunerea tipică e că, dacă cineva înșală, ceva e în neregulă cu relația sau cu tine. Dar nu se poate ca milioane de oameni să fie toți patologici.
Cel mai grav prejudiciu asupra unei persoane este pierderea încrederii. Ori, încrederea este de multe ori motorul care ne face să perseverăm în tot ceea ce întreprindem. Dacă ne dorim să fim persoane împăcate cu noi înșine, dacă vrem să scoatem tot ce este mai bun din noi și din ceilalți, nu trebuie să tolerăm abuzul, în nici una dintre formele ei.
Cum recunoaștem că trecem printr-o depresie? Cum ne dăm seama că avem un prieten care are tendințe depresive?
Anxietatea poate apărea în diferite situații pe care noi le considerăm periculoase și poate fi experimentată în mod diferit de fiecare persoană.
Copiii simt emoțiile mult mai bine decât cred părinții. Cei mici își dau seama de diferența dintre o aparentă rezolvare și una care s-a încheiat cu emoții pozitive, iar asta contează foarte mult.
