Încheierea terapiei și cum arată ultima ședință
Despre începerea terapiei s-a tot scris, însă partea de final a terapiei e adesea învăluită în necunoscut și confuzie.
În această secțiune, public în mod regulat articole scrise de mine, din dorința de a aduce psihologia mai aproape de oameni și de a-ți face cunoscută maniera mea de abordare a lucrurilor. Multe aspecte ce țin de psihologie sunt încă greșit înțelese, de aceea sunt recunoscătoare că pot aduce o contribuție în acest sens.
Despre începerea terapiei s-a tot scris, însă partea de final a terapiei e adesea învăluită în necunoscut și confuzie.
Emoțiile nu există pentru a le controla, ci pentru a fi simțite. Ele nu cer să fie controlate. Nici ele nu vor să te controleze pe tine, ci vor să-ți transmită niște mesaje.
Un copil nu știe să pună limite în ceea ce privește timpul petrecut fiind imersat în lumea digitală. Ce valoare mai are o jucărie pe lângă un ecran atât de interactiv?
E o realitate că mulți se înscriu la facultatea de psihologie pentru a-și rezolva problemele personale, pentru a calma niște suferințe... Sunt mulți studenți care pornesc pe acest drum profesional încercând să-și rezolve problemele de natură psihologică.
Sentimentul de conexiune și comuniune, faptul de a fi împreună, înconjuraţi de oamenii dragi, poate să diminueze tensiunea despărţirii pentru totdeauna de o fiinţă dragă şi să ofere o oarecare alinare.
Nu ești singura persoană care consideră această perioadă mai stresantă, neplăcută sau chiar dureroasă.
Sarcina este o perioadă specială din viața unei femei, a unui cuplu și a unei familii.
Vocea critică nu este ceva de „aruncat la coșul de gunoi”, ci e o voce care cere a fi integrată. Poate că nu în forma în care ea apare acum, ci ajustată, flexibilizată astfel încât să-ți fie de folos.
Cu toții vom trăi în această viață pierderea unor persoane dragi, mai devreme sau mai târziu. În acest articol mă voi adresa și la persoana a II-a căci poate tu, cititorul, lecturezi acest articol pentru a înțelege mai multe despre tine și pierderea ta.
Atunci când un partener suferă de gelozie patologică, se ajunge în relație ca partenerul „acuzat" să își consume mult timp și energie pentru a-i oferi asigurări celuilalt, pentru a nu-l provoca, pentru a-l mulțumi, ceea ce nu se întâmplă niciodată...
Mulți oameni care se consideră impostori suferă în tăcere. Nu vorbesc cu nimeni despre asta, ca și cum ar fi o rușine. Le este frică să nu fie „descoperiți”.
E legitimă nevoia de a găsi un terapeut potrivit, însă căutarea poate fi anevoioasă uneori. E ca și cum ai căuta acul în carul cu fân. Bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să te oprești din căutat.
Sunt o mulțime de articole care abordează subiectul relațiilor toxice. Ele au scopul de a ne „deschide ochii” și de a recunoaște dacă și noi facem parte din acele tipuri de relație.
Mulți dintre noi am învățat că a fi bine într-o relație presupune să faci sacrificii, să lași de la tine… Dar oare până când? Cine trage linie? Cum îți dai seama că lași prea mult de la tine? Cine poate spune că faci asta prea des?
Rana de abandon e caracterizată de teama (mai mult sau mai puțin conștientă) că ceilalți te vor părăsi, te vor abandona și vei rămâne singur(ă). Teama de abandon se poate simți foarte intens la nivel fizic, iar din punct de vedere neurologic, creierul nostru se activează cel mai tare atunci când crede că e singur - când credem că nu este nimeni lângă noi care să ne ajute sau să ne susțină. Se simte ca un gol emoțional, iar atunci când o conexiune dispare, te simți ca și cum ești aruncat în vid.
Mulți oameni nu cunosc anxietatea pentru ceea ce este cu adevărat, ci mai degrabă cred că este ceva în neregulă cu ei înșiși.
Curiozitatea ne motivează, ne aduce la suprafață interesele și preferințele noastre (poate, unele uitate).
Auzim tot de mai des despre autism, dar apare și multă confuzie în legătură cu acest subiect. În acest articol am abordat principalele aspecte de reținut despre autism.
Fii tu adultul din relația voastră, căci al tău copil abia acum începe să cunoască lumea și are nevoie de un îndrumător, să învețe cum funcționează lucrurile în viață.
Este în regulă să spui că nu știi ce se va întâmpla și că nu ai cum să îi oferi și mai multe explicații. Spune-i că ce se întâmplă este dificil, dar vom trece peste asta, și vom fi mai puternici și mai înțelepți. Asigură-l că este în regulă să fie puțin confuz, căci tuturor ne ia timp să ne adaptăm la ceva nou.
Nu te sfii să te lauzi pe tine însuți: meriți să te apreciezi atunci când faci un lucru bun. Pentru o bunăstare emoțională, e important să arăți sprijin și apreciere.
Ce face un copil când nu știe ceva? Caută și găsește. Ce face un adolescent când nu știe ceva? Caută și găsește. Ce face un adult când nu știe ceva? Caută și găsește.
În aparență, termentul de salvator are o conotație pozitivă. Pe de altă parte, dacă e să-l analizăm mai în detaliu, alături de motivațiile și impactul asupra celorlalți, devine tot mai clar că acest tipar de comportament este problematic.
Ne schimbăm împreună în cuplu, nu ne cunoaștem pe deplin niciodată. Dacă presupunem că știm deja tot ceea ce era de știut și facem și partenerului nostru un deserviciu, dar ne facem și nouă înșine deoarece s-ar putea să rămânem în urma partenerului, iar omul pe care credeam că-l cunoaștem să nu mai fi rămas de multă vreme acolo.
Uneori, avem nevoie doar de câteva memento-uri, nu de o întreagă prelegere despre cum să ne creștem copiii.
Atractivitatea teoriilor conspirației poate apărea dintr-o multitudine de distorsiuni ale gândirii ce caracterizează modul în care noi procesăm informațiile. În acest articol am abordat motivele pentru care avem tendința să credem în conspirații și cum facem acest lucru.
Mulți dintre noi avem dificultăți în a spune „nu”. Dar știai că acest lucru este învățat?
Viața este, în mare parte, în afara controlului nostru și acest lucru ne îngrozește cel mai mult, mai ales că ne place să credem că deținem mai mult control decât deținem de fapt.
Chiar dacă schizofrenia nu este vindecabilă, ea este tratabilă. Se pot face multe lucruri în legătură cu gestionarea bolii. Să nu uităm că persoanele cu schizofrenie sunt persoane, nu diagnostice.
Atâta timp cât îi arăți copilului tău că tu crezi în el, îi oferi și îi arăți iubire, căldură, afecțiune și sprijin, copilului tău îi va fi bine.
Învățarea face parte din viața noastră în fiecare zi - depinde de noi cum reușim să o facem cât mai utilă și mai plăcută.
Uneori mă gândesc de ce am așteptat așa de mult timp ca să cer ajutor. Uneori biletul către schimbare e atât de aproape de noi, dar ne încăpățânăm să îl vedem și să îl accesăm.
Multe persoane privesc perfecționismul ca pe un lucru pozitiv și nobil, ca pe o virtute care îți crește șansele să fii o persoană de succes, dar de fapt, perfecționismul se alimentează din frica de a face greșeli.
Cel mai grav prejudiciu asupra unei persoane este pierderea încrederii. Ori, încrederea este de multe ori motorul care ne face să perseverăm în tot ceea ce întreprindem. Dacă ne dorim să fim persoane împăcate cu noi înșine, dacă vrem să scoatem tot ce este mai bun din noi și din ceilalți, nu trebuie să tolerăm abuzul, în nici una dintre formele ei.
Copiii simt emoțiile mult mai bine decât cred părinții. Cei mici își dau seama de diferența dintre o aparentă rezolvare și una care s-a încheiat cu emoții pozitive, iar asta contează foarte mult.
Poate te simți nesigur când vine vorba despre ce să spui cuiva care suferă de depresie, dar e important de știut că nu trebuie să spui ceva profund sau poetic. Sunt suficiente câteva cuvinte simple, care vin dintr-o zonă de empatie și acceptare.
Un copil pedepsit devine un copil preocupat în acele momente cu stările lui de frustrare, furie, resentimente și dorințe de răzbunare. Așadar, e deprivat de oportunitatea de a învăța metode eficiente de a rezolva problemele. În consecință, el nu învață cum să gestioneze sau să prevină situații similare în viitor.
Nu e ușor să ne modificăm comportamentele sau gândurile, dar este tot ce putem face. Dacă reușim să avem niște comportamente și gânduri mai satisfăcătoare, câștigăm mai multă libertate personală în acest proces numit viață. Tu cum alegi să îți modelezi viața?
Cartea Shoshanei Zuboff face comparații cu investigații social-economice importante, cum ar fi „Primăvara Mută” scrisă de Rachel Carson sau „Capitalul” lui Karl Marx. Merge însă mai departe: la fel ca în „Primăvara Mută”, ea prezintă o alarmantă expunere a modului în care interesele marilor afaceri au otrăvit societatea în care trăim. Și precum în „Capitalul” lui Marx, oferă o perspectivă nouă pentru a înțelege și combate această otravă.
Indiferent care sunt argumentele pro sau contra medicației și psihoterapiei, ambele sunt utile și de succes în a ajuta oamenii să se echilibreze pe sine în timpul turburențelor emoționale.
Să ceri ajutorul unui specialist nu este semn de slăbiciune, ci semn de grijă față de propria persoană. Este nevoie de curaj și o anumită maturitate emoțională să recunoaștem că nu le știm pe toate, că nu avem răspunsuri la tot ce ni se întâmplă și că uneori avem nevoie de îndrumare să ne ajustăm pânzele corabiei în cârmuirea propriei vieți.
Când ne simțim tulburați în situații dificile, putem pune totul pe pauză pentru câteva momente pentru a ne oferi nouă înșine confort și liniștire. Oamenii sunt imperfecți. Oamenii greșesc și eșuează. Uneori, trecem prin experiențe dificile de viață. Tratează-te cu blândețe.
Cunoscându-te pe tine poți să îți dai seama ce oportunităţi se potrivesc cel mai bine cu nevoile și interesele tale.
Una dintre cele mai prețioase relații pe care le ai este cu persoana iubită. Relațiile de iubire au o forță infinită. Cu cât înțelegem mai bine cum funcționează mecanismele unei relații, cu atât le putem folosi în folosul nostru, nu împotriva noastră.
Dacă vii în cabinetul de psihoterapie așteptând cu nerăbdare să primești soluții (poate chiar în prima ședință), te afli în cabinetul greșit. Soluții rapide nu există.
Un an, un alt capitol în papirusul vieții noastre. Cum l-am trăit? De fapt... l-am trăit?
Adesea uităm care este scopul principal al sărbătorilor de iarnă, și anume, acela de a sărbători: nu prin cadouri scumpe și bunuri materiale, ci prin prezență și conexiune interumană. Este un bun prilej pentru a pune accent pe relații, mai degrabă decât pe aspecte materiale (și strălucitoare).